„Pastila de istorie locală”
19 aprilie 1868 - Cum a ajuns un lord din Anglia în biserica românească din Ghiriș

Dragi prieteni, mi-am propus ca, în următoarele postări, să pășim împreună în lumea Ghirișului de acum mai bine de un secol și jumătate. Ghidul nostru nu va fi legenda și nici imaginația, ci memoria colectivă păstrată în conscripțiile și registrele bisericești ale vremii, documente care surprind cu o sinceritate dezarmantă viața de zi cu zi a comunității.
Vom descoperi oameni simpli și personalități, botezuri, căsătorii, tragedii, epidemii, conflicte, dar și gesturi de solidaritate și momente care au făcut parte din existența firească a locuitorilor de atunci. Nu toate aceste întâmplări sunt luminoase, însă fiecare dintre ele ne ajută să înțelegem mai bine societatea din care s-a născut Câmpia Turzii de astăzi. Privind în urmă, înțelegem mai bine cine suntem și de ce comunitatea noastră s-a format în felul în care o cunoaștem.
Prima oprire ne poartă într-o frumoasă zi de început de primăvară.
Era 19 aprilie 1868, în Ghirișu de Arieș, actuala Câmpia Turzii. Lordul John Paget, cunoscut în documentele locale drept Pagetu Ioanu, împreună cu soția sa, contesa Polixena Wesselényi, îi însoțeau pe tinerii părinți romano-catolici Kurti József și Nagy Ágnes la biserica greco-catolică din localitate. Cei doi aristocrați deveniseră nașii de botez ai fiului acestora, József, iar ceremonia era oficiată de preotul român Petru Alexandru Vlassa.
Tatăl copilului era elvețian și lucra în slujba lui John Paget. Din recunoștință, lordul englez a dorit să-i fie naș fiului. Cum în Ghiriș nu exista atunci o biserică romano-catolică, botezul a avut loc în biserica greco-catolică românească. Istoria a făcut astfel posibil ca un aristocrat englez, venit din patria lui Shakespeare, să treacă pragul unei biserici valahe dintr-un sat transilvănean.

Episodul surprinde fidel atmosfera socială a Ghirișului de după Revoluția de la 1848–1849. Marea furtună revoluționară trecuse, cu toate suferințele și jertfele ei, iar comunitatea începea să-și reclădească viața pe alte temelii. Iobăgia fusese desființată, iar vechile rânduieli medievale începeau să lase loc unei societăți în care libertatea socială și afirmarea națională își făceau tot mai mult loc.
Schimbările se văd și în documentele administrative. În octombrie 1849, în comisia reprezentativă a orașului au fost aleși și români, între care Lica Câmpean, Ioan Oltean și Tănasie Mândruț, alături de alți români care au ocupat funcții administrative. Chiar dacă Senatul orașului rămânea încă exclusiv maghiar, prezența românilor în structurile locale marca începutul unei noi etape în viața comunității.

Dincolo de nume și date, aceste însemnări ne arată că istoria locală nu este alcătuită doar din mari evenimente, ci și din destine omenești, întâlniri neașteptate și gesturi de normalitate care, peste timp, au devenit mărturii de neprețuit ale trecutului nostru.

*Notă -Imaginea este o reconstituire digitală realizată pe baza informațiilor istorice disponibile și a specificului epocii. Ea are rol exclusiv ilustrativ și educativ și nu reprezintă un document istoric sau o reproducere fidelă a evenimentului ori a locului.

Pentru mai multe informații și povești din istoria locală și universală, urmărește pagina mea de Facebook și apasă „Urmărește”. Acolo public periodic articole, fotografii și materiale documentate dedicate celor pasionați de istorie. 👉🏻 https://www.facebook.com/petre.popp