Astăzi, la 80 de ani de la tragica sa dispariție, ne plecăm frunțile în fața memoriei lui Izsó Josef Diamant, o personalitate marcantă a epocii interbelice, un antreprenor vizionar și un om cu o profundă conștiință civică. Fondator al “Fabricii Industria Sârmei din Câmpia Turzii” și primul său director general, Izsó Diamant nu a fost doar un constructor de fabrici, ci și un artizan al comunității, un partizan al progresului economic și social al localității noastre.

Viața lui Izsó Diamant reflectă complexitatea unei epoci dominate de contradicții și schimbări. Pe de o parte, el a fost un simbol al modernității, un antreprenor, francmason, om de cultură…care a știut să îmbine inovația industrială cu responsabilitatea socială. Pe de altă parte, destinul său tragic este o mărturie a întunericului care a cuprins Europa în timpul celui de-al doilea război mondial.

Într-un final de viață ce pare desprins din cele mai întunecate file ale istoriei, Diamant și soția sa s-au refugiat la Budapesta, căutând protecție în spitalul evreiesc „Chevra Kadisha” din strada Maros. Spitalul, aflat sub protecția “Crucii roșii Internaționale”, devenise un refugiu pentru evreii persecutați. Dar, în ianuarie 1945, când trupele sovietice erau deja la porțile Budapestei, istoria a lovit din nou cu brutalitate.

La 12 ianuarie 1945, forțele paramilitare ale “Crucilor cu săgeți”, conduse de un fost călugăr minorit, criminalul fanatic Kun András, au ocupat spitalul. Într-un gest de cruzime fără margini, toți pacienții și personalul medical au fost uciși. Victimele, printre care și Izsó Diamant, au fost forțate să-și sape mormintele în curtea spitalului înainte de a fi executate. Cei care nu se puteau deplasa au fost împușcați în paturile lor. În mai 1945, după eliberarea Budapestei, trupurile lor au fost exhumate – 89 de vieți curmate, printre care și patru clujeni: Izsó Diamant și soția sa, chirurgul clujean Róth Marcell și Pál Janovics, fratele renumitului regizor de teatru și film, Jenő Janovics.

Tragedia lui Izsó Diamant nu este doar povestea unui om, ci și a unei lumi pierdute, a valorilor și idealurilor care s-au stins în valurile de ură și violență. Moartea sa ne obligă să reflectăm asupra fragilității umanității și asupra responsabilității pe care o avem de a ne aminti.

Astăzi, când privim către trecut, trebuie să ne amintim că Izsó Diamant a fost mai mult decât un director de fabrică. A fost un vizionar, un lider și un pilon al comunității din Câmpia Turzii. Fabrica Industria Sârmei, pe care el a fondat-o, nu a fost doar o construcție de beton și oțel, ci și un simbol al speranței și al progresului. Într-o epocă a incertitudinilor, Diamant a demonstrat că dezvoltarea economică poate merge mână în mână cu grija pentru oameni.

Moștenirea sa ne încurajează să construim mai departe, cu curaj și responsabilitate, o lume mai bună. În fața unei astfel de tragedii, tăcerea nu este o opțiune. Să vorbim despre Izsó Diamant, să-l cinstim, să învățăm din sacrificiul său, astfel încât să nu mai permitem niciodată ca întunericul să cuprindă ceea ce este mai prețios – umanitatea însăși.

Astăzi, la 80 de ani de la asasinarea sa, îi mulțumim lui Izsó Diamant pentru tot ceea ce a făcut pentru Câmpia Turzii și ne angajăm să-i păstrăm vie amintirea. El este un exemplu de curaj, viziune și devotament, iar spiritul său rămâne o lumină călăuzitoare pentru noi toți.

“Izsó Diamant: Lumina stinsă a unei epoci”
Fie-i memoria binecuvântată! 🕎🇷🇴🇮🇱