În inima Câmpiei Transilvane, satul Ghiriș, cunoscut în istorie ca un important centru administrativ, își scrie povestea. Era anul 1595, o epocă în care strălucirea nobilimii era reflectată în fiecare aspect al vieții cotidiene. Aici, în Ghiriș, un nobil de rang înalt își avea reședința, un conac impunător, simbol al puterii și influenței sale asupra regiunii.

Conacul, un edificiu măreț, era centrul vieții în domeniul extins pe care nobilul îl stăpânea. Acest domeniu includea Ghirișul și alte șase sate învecinate, fiecare cu pământurile sale fertile, cultivate cu grijă de locuitori. Aceste șase sate, împreună cu Ghirișul, formau un ansamblu agricol impresionant, care ilustra puterea și bogăția nobilului.

În acele timpuri, Ghirișul era nu doar un centru administrativ, dar și un punct de întâlnire pentru nobilimea transilvană. Aici, în curtea nobiliară, se desfășurau adunări importante, se întocmeau planuri și strategii, iar deciziile influențau întreaga regiune. Nobilul, un om de viziune și autoritate, gestiona cu măiestrie întinsele sale moșii, asigurând prosperitatea și bunăstarea locuitorilor săi.

Satul Ghiriș, astfel, nu era doar un simplu punct pe harta Transilvaniei, ci un loc unde se întrețeseau destinele oamenilor, istoria și cultura unei întregi regiuni. Aici, în această mică așezare rurală, se scria o pagină importantă în cronica vremurilor, o pagină care astăzi ne amintește de strălucirea și complexitatea vieții în Transilvania medievală.