Astăzi, comunitatea noastră își ia rămas bun de la unul dintre cei mai venerați educatori, Învățător Péter Károly, care a trecut la cele veșnice la vârsta de 97 de ani. Născut în inima comunei Manasia, județul Ilfov, la data de 23 iulie 1928, în familia lui Péter Mihail și Clara, Péter Károly a început să își modeleze viitorul din fragedă copilărie, pasind pe băncile Școlii elementare din Viișoara, Turda-Arieș, pentru ca mai apoi să își continue educația la Liceul Pedagogic din Aiud.
Anul 1949 a marcat un moment semnificativ în viața sa, obținând diploma de învățător și pornind pe un drum profesional care a durat 40 de ani.Destinul l-a purtat să fie dascăl în mai multe colțuri ale României, contribuind la educația generațiilor în comuna Plăiești, Rimetea și apoi, pentru cea mai mare parte a carierei sale, în Câmpia Turzii. Acolo, a dedicat 38 de ani predării, dintre care 10 ani a îndeplinit și rolul de director la Școala Nr. 2, cunoscută astăzi ca „Școala Avram Iancu”.

Nu doar învățământul l-a definit pe Péter Károly, ci și serviciul militar îndeplinit între anii 1946-1947 și, mai ales, familia pe care și-a întemeiat-o alături de Otvos Iolan, cu care a avut doi copii: Arpad și Levente. Împreună cu familia sa, care acum include și patru nepoți și cinci strănepoți, s-a stabilit în Ungaria în 1990.

După revoluție, a fost printre inițiatorii filialei UDMR din Câmpia Turzii, unde a servit cu dedicație ca președinte executiv timp de 10 ani și, în semn de recunoaștere a meritelor sale, a fost numit președinte de onoare.Personalitatea sa autoritară, dar înțeleaptă și cu mult bun simț, l-a făcut să fie apreciat și respectat în mod deosebit de comunitatea maghiară din Câmpia Turzii.

Recunoașterea oficială a venit în 2014, când, în calitate de city manager, am avut onoarea să propun Consiliului Local acordarea titlului de „Cetățean de Onoare” al municipiului Câmpia Turzii, o distincție pe deplin meritată pentru contribuția sa semnificativă la dezvoltarea comunității noastre.Péter Károly rămâne un exemplu de dedicare și pasiune pentru educație, un simbol al comunității maghiare și un pilon al dezvoltării culturale și sociale din Câmpia Turzii. Am avut privilegiul să îl cunosc personal și să contribui la recunoașterea publică a valorii sale.

Astăzi, îi aducem un ultim omagiu și îi mulțumim pentru tot ce a făcut pentru noi. Odihnească-se în pace!