Liderul PSD Câmpia Turzii, Avram Gal, lansează un semnal de alarmă legat de situația Bazei Aeriene de la Câmpia Turzii, într-un moment în care premierul Ilie Bolojan și ministrul Apărării se află în vizită oficială. Într-o postare amplă, politicianul vorbește despre „ani pierduți”, blocaje administrative și proiecte ratate care ar fi împiedicat transformarea bazei într-un punct strategic de prim rang pentru România și NATO.

Câmpia Turzii – potențial strategic nevalorificat

Avram Gal subliniază că baza militară ar fi putut găzdui încă de acum câțiva ani capabilități moderne, inclusiv aeronave de generația a V-a precum F-35, fiind recunoscută la nivel aliat ca infrastructură strategică importantă. În opinia sa, dezvoltarea acesteia nu a fost blocată nici de lipsa finanțării, nici de contextul geopolitic, ci de birocrație și lipsă de viziune în interiorul structurilor responsabile de infrastructura militară.

Critici dure la adresa Direcției Domenii și Infrastructuri

În mesajul său, fostul consilier al ministrului Apărării acuză faptul că proiecte majore au fost ani la rând amânate, fragmentate sau ținute în loc de proceduri complicate și decizii administrative greșite. „România avea nevoie de viteză, coerență și curaj decizional”, transmite Avram Gal, întrebând public cine își asumă răspunderea pentru întârzierea modernizării bazei.

Mesaj către Ministerul Apărării: răspundere și clarificări

Liderul PSD Câmpia Turzii cere actualei conduceri a Ministerului Apărării să analizeze deschis situația infrastructurii militare, să clarifice problemele, să corecteze deciziile greșite și să ceară răspundere acolo unde este cazul. Altfel, spune el, discursurile despre modernizare și parteneriate strategice riscă să rămână doar declarații.

„Respectul aliaților se câștigă prin responsabilitate”

În finalul mesajului, Avram Gal subliniază că o bază militară nu este compromisă de lipsa tehnicii, ci de lipsa responsabilității administrative. Câmpia Turzii, afirmă acesta, este un test pentru România – un test al seriozității, al capacității de decizie și al modului în care statul știe să-și gestioneze resursele strategice.