Schizofrenia betoanelor

Până nu de mult Câmpia Turzii era un orășel boem, curat, verde, cu lalele, trandafiri, panseluțe, mușcate...adică cu multe flori și cu speranța de mai bine! O localitate cu o administrație locală prietenoasă și care asculta cetățeanul…

Din păcate, și cu repercusiuni pe termen lung, frumoasa noastră urbe s-a transformat într-un “cavou” de betoane, prin cu “pajiști” de pavaje și asfalt. Florile au dispărut, copacii sunt tăiați, brazi sunt relocați…astfel încât totul devine cenușiu, dezolant și schizofrenic! Dispar sub buldozere monumentele de cinstire a eroilor neamului românesc, construite contra uitării de către buni și străbunii noștri, iar pe zi ce trece, ca peisaj, Câmpia Turzii se transformă într-un Cernobîl al Transilvaniei.

Fobia de flori si de verdele naturii pentru mine înseamnă că “gospodarii” orașului și-au pierdut dragostea pentru locul în care trăiesc, iar mentalitatea oamenilor simpli si de bun simț stă în calea ,,mărețelor” lor realizări prin care în mod obligatoriu îi condamnă pe cetățeni la ,,fericire”!

Iar pentru a face curățenie în oraș nu ai nevoie de fonduri europene ci de îndemnul ,,dacă vrei curățenie, atunci mătură” și de implicarea în viața de zi cu zi a localității în care trăiești! Adică simplu, fără complicații, metodic, evident si eficace!

Ca o concluzie: Câmpia Turzii va trăi o primăvară fără flori!