În umbra istoriei, anul 1720 deschide o pagină fascinantă în cronicile Câmpiei Turzii, cunoscută în acea vreme sub numele de târgul Ghiriș. Conform înregistrărilor timpului, populația acestui loc era compusă din aproximativ 35 de familii, totalizând în jur de 175 de locuitori. Această comunitate mică, dar înfloritoare, era completată de satul Sâncrai, unde trăiau 18 familii, adică aproximativ 90 de suflete.

Este esențial de menționat că realitățile demografice ale acestor așezări erau mult mai complexe decât cifrele sugerează. Într-adevăr, această primă conscripție, axată exclusiv pe cetățenii plătitori de impozit direct către stat, nu includea familiile apartinând nobilimii, preoțimii sau persoanelor scutite de dări datorită anumitor slujbe pe care le exercitau. De asemenea, lipsesc din aceste înregistrări familiile sărace, care nu erau luate în calcul în această formă primară de recensământ.

Calculul populației era realizat prin numărarea “fumurilor”, adică a gospodăriilor, iar acest număr era înmulțit cu cinci, fiind media unui număr de membri într-o familie din acea perioadă. Această metodă reflectă nu doar o practică administrativă, ci și o viziune asupra structurii familiale din acea epocă.

Anul 1720 în Câmpia Turzii, sau târgul Ghiriș cum era cunoscut atunci, oferă o imagine vie a unei comunități într-o epocă de transformare. Această perioadă istorică era una de conviețuire între diferite clase sociale, de la nobilime la țărani, toți contribuind la imaginea socio-culturală a zonei. În pofida limitărilor evidențiate de documentele epocii, aceste înregistrări oferă o fereastră prețioasă în viața de zi cu zi și structura socială a Câmpiei Turzii din secolul al XVIII-lea.

📷foto: MS Regele Ferdinand stând de vorba cu populația din Câmpia Turzii- Gara 28 mai 1919