În anul 1925, când localitatea noastră primea oficial numele de Câmpia Turzii, puțini și-ar fi imaginat că peste numai câteva decenii această așezare rurală avea să devină unul dintre cele mai importante centre industriale ale României. Și totuși, în spatele acestei transformări spectaculoase s-au aflat oameni, idei și proiecte care au schimbat definitiv destinul comunității.
O întrebare poate părea surprinzătoare, chiar incomodă pentru unii:

Ce datorează Câmpia Turzii francmasoneriei?

La prima vedere, răspunsul pare simplu…nimic! Dar istoria are uneori răspunsuri mai complexe decât prejudecățile.
Francmasoneria, dincolo de legendele fantastice, teoriile conspiraționiste și mistificările care au circulat de-a lungul timpului, reprezintă una dintre cele mai vechi organizații inițiatice și filantropice ale lumii moderne. Născută oficial în anul 1717, prin constituirea Marii Loji a Londrei și Westminsterului, devenită ulterior nucleul francmasoneriei universale, această instituție a promovat valori precum educația, toleranța, meritocrația, filantropia și progresul social.
Printre membrii săi s-au aflat savanți, industriași, artiști, oameni politici și filantropi care au contribuit decisiv la dezvoltarea comunităților din care proveneau.
Iar Câmpia Turzii nu face excepție.
Dacă am încerca să ne imaginăm localitatea fără Industria Sârmei, fără miile de locuri de muncă create de aceasta, fără cartierele construite pentru muncitori, fără dezvoltarea economică și urbanistică generată de existența fabricii, am descoperi o realitate complet diferită.
La fel de legitimă este și întrebarea…Cum ar fi arătat identitatea culturală a orașului fără Palatul Cultural „Ionel Floașiu”, fără bibliotecile muncitorești, fără conferințele și spectacolele care au contribuit la emanciparea intelectuală a generațiilor de locuitori?
Răspunsul ne conduce inevitabil către numele unui om excepțional.
Izsó Josef Diamant.
Născut în anul 1886 într-o familie evreiască din spațiul central-european, Diamant a fost unul dintre cei mai importanți industriași ai Transilvaniei interbelice. Vizionar, antreprenor și filantrop, el a devenit acționar principal și director general al Industriei Sârmei, conducând fabrica timp de aproximativ un sfert de secol. Sub conducerea sa, întreprinderea a depășit statutul unei simple unități industriale și a devenit motorul dezvoltării economice a întregii comunități.
Mai puțin cunoscut este faptul că Diamant a fost membru al unor importante organizații masonice și filantropice ale vremii. A activat în Loja „Union” și ulterior în Loja „Shalom” din Cluj, fiind totodată o personalitate influentă în cadrul organizației evreiești internaționale B’nai B’rith, unde a ocupat funcții de conducere la nivel regional.
Pentru Diamant, industria nu reprezenta doar producție și profit.
Ea trebuia să fie instrumentul prin care oamenii își puteau depăși condiția socială.
Această viziune s-a concretizat într-un proiect remarcabil pentru epoca respectivă: ridicarea culturală și educațională a comunității prin muncă, disciplină și acces la cultură.
Nu întâmplător, în perioada sa, Industria Sârmei a sprijinit financiar și logistic construcția Palatului Cultural, una dintre cele mai importante investiții culturale realizate vreodată în localitate.
Acolo unde astăzi vedem o clădire emblematică a municipiului, generațiile interbelice vedeau un simbol al modernității.
Prin relațiile sale academice și culturale din Cluj, Diamant a adus la Câmpia Turzii profesori universitari, intelectuali, artiști și conferențiari care au contribuit la formarea unei elite locale și la deschiderea comunității către marile curente culturale ale vremii.
Într-o perioadă în care multe sate și târguri din Transilvania se luptau cu analfabetismul și izolarea, la Câmpia Turzii se vorbea despre educație, cultură și dezvoltare socială.
Aceasta a fost adevărata revoluție. Nu una politică. Ci una a mentalităților.
Privind astăzi retrospectiv, este dificil să separăm dezvoltarea Câmpiei Turzii de contribuția lui Izsó Josef Diamant. Industria, cultura, urbanizarea și afirmarea localității ca pol economic regional poartă, într-o măsură semnificativă, amprenta acestui om.
De aceea, întrebarea „Ce datorează Câmpia Turzii francmasoneriei?” nu trebuie privită prin prisma miturilor, ci a faptelor istorice.
Poate că răspunsul nu este că francmasoneria a construit orașul. Orașul a fost construit de oameni. Dar unul dintre acești oameni, care a influențat decisiv destinul comunității, și-a format valorile și viziunea într-un mediu intelectual și filantropic profund marcat de idealurile masonice ale epocii.
Iar atunci când privim Palatul Cultural „Ionel Floașiu”, când evocăm istoria Industriei Sârmei sau când vorbim despre transformarea unei comunități rurale într-un municipiu modern, numele lui Izsó Josef Diamant nu poate lipsi din această poveste.
Pentru că, uneori, istoria unui oraș începe cu visul unui singur om. Iar visul lui Diamant a devenit, în timp, destinul unei întregi comunități.