Fabricanții

La începuturile activității fabricii ,,Industria Sârmei” și chiar mult mai târziu, apelativul folosit de localnici pentru muncitorii din uzină era ,,fabricanții”!
Trebui să menționam și faptul că la începerea producție efective de cuie și pe urmă de sârmă, în anul 1921, în uzină munceau, muncitori și meseriasi/specialiști din Austria, Slovacia, Cehia, Polonia, Ungaria, iar din zona erau recrutați muncitori pentru munici necalificate, lucrători care în timp au fost școlarizați, devenind specialiști cu înaltă calificare în metalurgie. Tot în acea perioada mentalitatea localnicilor băștinași era că în fabrică muncesc, slugile și săracii, oamenii care nu au pământ...adică ,,fabricanții”. Cu timpul această poreclă s-a tranformat în renume și recunoaștere profesională...

Ce trebuie înțeles de la început este faptul că la anul 1920, Industria Sârmei a fost pusă în operă de către muncitori specializați: austrieci, germani, evrei, slovaci, maghiari…etc. în număr de cca 100, prima săpătură la fundația fabricii fiind dată la 10 septembrie 1920.

În anul 1922, Industria Sârmei, avea 240 de angajați formați din muncitori/maiștri și ingineri străini, specializați și din muncitori români, necalificați, sau în curs de calificare, foști lucrători în muncile agricole. Bineînțeles că diferența de calificare a însemnat și performanță mai mare și salar pe măsură, fapt ce a creat nemulțumiți și ideea că străinii sunt ,,prețuiții” iar autohtonii sunt ,,neglijații”...

Iată ce scrise Iszo Diamant în *jurnalul lui personal, citez: […] era evident că diferența considerabilă dintre câștigurile muncitorilor autohtoni și și cele a străinilor a stârnit invidia celor dintâi, pentru că, pe atunci erau pe ordinea de zi polemicile între ,,prețuiții” străinii și localnicii ,,neglijați” care, desigur, au venit, de mai multe ori, în fata autorităților sub masca antiromânismului…” *(Jurnalul a fost publicat în lucrarea ,,Iszo Diamant- Romanul vieții unei întreprinderi (1920-1940), publicat sub egida Institutului de Istorie ,,Gheorghe Baritiu” din Cluj-Napoca, ediție critică în limba română de: Varga Atila și Adrian Crivii).

Plugar vs. strungar

Psihologia plugarului și cea a strungarului reprezintă două perspective fascinante asupra culturii muncii și a dezvoltării personale în contextul fabricii Industria Sârmei din Câmpia Turzii.

Plugarul, în această context, ar putea fi asociat cu rădăcinile, cu tradiția și cu munca fizică intensă. Plugarul dezvoltă o legătură profundă cu pământul, fiind în contact direct cu natura și ciclurile ei. Aceasta poate contribui la dezvoltarea unui simț al răbdării, al respectului pentru munca asiduă și al satisfacției în urma văzului rezultatelor concrete ale muncii sale.

Pe de altă parte, strungarul reprezintă un pas înainte către tehnologie și prelucrare precisă a materialelor. Munca sa implică atenție la detalii, creativitate în găsirea soluțiilor pentru piesele de prelucrat și dezvoltarea abilităților tehnice complexe. Psihologia strungarului poate fi caracterizată de dorința de a inova, de a găsi modalități noi și eficiente de a realiza lucrurile și de satisfacția în realizarea unor produse de înaltă calitate.

Astfel, fiecare din aceste perspective reprezintă o latură a culturii muncii din fabrica Industria Sârmei. Plugarul ne amintește de rădăcinile noastre și de importanța muncii manuale și a conexiunii cu natura, în timp ce strungarul evidențiază capacitatea noastră de a evolua, de a utiliza tehnologia pentru a crea lucruri complexe și de a rămâne dedicați excelenței în tot ceea ce facem.

Desigur, să examinăm câteva trăsături psihologice care ar putea caracteriza plugarul și strungarul în contextul fabricii Industria Sârmei:

Trăsăturile psihologice ale plugarului:

1.Răbdare și perseverență: Plugarul este obișnuit să lucreze în ritmul natural al ciclurilor agricole. Această răbdare în așteptarea roadei muncii sale poate contribui la dezvoltarea unei abordări răbdătoare în fața provocărilor.

2.Conexiune cu natura: Lucrul direct cu pământul și plantele poate dezvolta un simț al legăturii strânse cu natura și mediu înconjurător, generând o apreciere profundă pentru ciclurile vieții.

3. Satisfacție în munca fizică: Plugarul poate găsi satisfacție în efortul fizic și în a vedea rezultatele directe ale muncii sale prin recolta obținută.

Trăsăturile psihologice ale strungarului:

1.Atenție la detalii: Strungarul lucrează cu precizie înalte, ceea ce necesită o atenție deosebită la detalii. Această trăsătură poate contribui la dezvoltarea abilității de a observa și de a rezolva subtilități în lucruri.

2.Creativitate tehnică: Producerea de piese prelucrate necesită uneori găsirea unor soluții neconvenționale pentru provocări tehnice. Strungarul poate dezvolta o abordare inovatoare în a aborda problemele practice.

3.Sete de perfecțiune: Strungarul tinde să caute perfecțiunea în lucrurile pe care le creează, fiind motivat de dorința de a atinge cele mai înalte standarde de calitate.

Ambele trăsături psihologice, ale plugarului și strungarului, sunt valoroase și esențiale în cultura muncii din fabrica Industria Sârmei, adăugând diversitate și bogăție în abordările de lucru și în dezvoltarea personală a angajaților.