România se apropie de termenul-limită al PNRR, 31 august 2026, iar timpul explicațiilor s-a terminat. În această etapă, Guvernul Bolojan trebuie judecat după un criteriu simplu: câte proiecte sunt finalizate, câți bani europeni au fost transformați în investiții și ce costuri rămân în sarcina bugetului național.

Când actualul Guvern a preluat administrarea ultimei etape a PNRR, avea o obligație clară: să accelereze proiectele, să rezolve blocajele și să protejeze fiecare euro care putea fi atras de România. În schimb, am ajuns în ultimele zile ale perioadei de implementare cu proiecte aflate sub o presiune enormă a timpului și cu întrebări serioase privind capacitatea de finalizare și decontare.

Iar aici apare problema politică pe care premierul Ilie Bolojan nu o mai poate ascunde în spatele discursului despre austeritate.

Românilor li s-a spus că trebuie să accepte taxe mai mari, impozite mai mari și costuri suplimentare pentru că statul are nevoie de disciplină bugetară. Firmelor li se cere să suporte o presiune fiscală mai mare într-o economie în care fiecare creștere de cost se vede în investiții, locuri de muncă și prețuri.

Dar disciplina trebuie să funcționeze în ambele sensuri.

Nu poți cere contribuabilului eficiență până la ultimul leu, iar statul să intre în ultimele zile ale PNRR cu investiții întârziate și cu riscul ca proiecte începute din bani europeni să ajungă, într-o formă sau alta, să apese asupra bugetului național.

Aceasta este contradicția guvernării Bolojan: austeritatea este prezentată populației ca o obligație imediată, în timp ce eficiența administrativă rămâne o promisiune.

Există și o întrebare la care Guvernul trebuie să răspundă fără formule tehnice și fără artificii de comunicare: ce se întâmplă cu proiectele care nu vor putea fi finalizate și decontate în condițiile asumate? Cine plătește diferența?

Pentru că, atunci când finanțarea europeană nu mai acoperă un proiect început, banii nu apar din senin. Ei pot ajunge să fie suportați din bugetul național. Adică tot din banii contribuabililor cărora astăzi li se spune că trebuie să accepte austeritatea.

Guvernarea nu înseamnă să explici permanent de ce lucrurile sunt dificile. Înseamnă să le gestionezi.

Premierul Ilie Bolojan și miniștrii săi vorbesc despre reformă, responsabilitate și stabilitate. Foarte bine. Atunci aceleași standarde trebuie aplicate Guvernului pe care le aplică cetățenilor și firmelor.

După 31 august, bilanțul va fi mult mai important decât conferințele de presă. Va trebui să știm exact câți bani europeni au fost absorbiți, ce investiții au fost finalizate, ce proiecte au rămas în urmă și, mai ales, ce obligații financiare au fost transferate asupra bugetului României.

Austeritatea nu poate deveni metoda prin care cetățenii plătesc pentru întârzierile statului.

Dacă Guvernul cere mai mult de la români, românii au tot dreptul să ceară mai mult de la Guvern: rezultate, termene respectate și bani europeni folosiți înainte de a li se cere încă un leu din buzunar.

Remus Lăpușan
Deputat PSD de Cluj