În 1912 pe terenul fostei proprietăţi a lui N. Betegh situată între Câmpia Turzii şi Turda, în partea de hotar Şarât, la aprox. 1 km vest de calea ferată către Războieni, au fost descoperite primele piese de epoca avară. În urma lucrărilor de exploatare a pietrişului au fost deranjate mai multe morminte avare, unele cu schelete de cai. Inventarele lor (piese de harnaşament, arme de fier, podoabe din bronz şi argint, piese vestimentare) au ajuns în colecţia lui I. Téglás din Turda, ulterior la Muzeul Naţional din Budapesta.
La cca. 2,5 km Est de necropola descoperită în 1912 se află situl arheologic de la Nodul Rutier Luna, fiind identificat în anul 1999 în contextul lărgirii drumului naţional DN 15. Atunci au fost cercetate câteva locuinţe adâncite şi semiadâncite în pământ datate în epoca romană târzie și în evul mediu timpuriu (secolele IV-V şi VIII-IX).
Cercetările au fost reluate în anul 2009 în cadrul proiectului Autostrada Transilvania, fiind vizată o suprafaţă de 20,9 ha. În vederea identificării complexelor arheologice din această zonă s-au efectuat periegeze şi scanări geomagnetice sau electromagnetice urmate de săparea unor sondaje, secţiuni sau suprafeţe. Astfel s-a putut bine delimita spaţial o zonă de peste 5 ha, care cuprinde urmele unor aşezări şi necropole datate între secolele VI–X. Este probabil unul dintre cele mai mari situri de acest gen din ţară. Aşa cum arată repartiţia spaţială a complexelor şi a materialului identificat până în prezent, situl continuă și în afara zonei vizate iniţial de proiectului Autostrada Transilvania, dimensiunea sa totală fiind mai mare. Având în vedere priorităţile de construcţie ale proiectului, doar o suprafaţă de peste 1 ha din această zonă bine delimitată a fost cercetată exhaustiv până la finele anului 2010, în zona în care s-a construit breteaua de legătură între DN 15 şi Autostrada Transilvania. Pe restul de 4 ha s-a făcut doar o decopertare parţială fiind identificate o parte din complexele existente fără a fi cercetate.

În toamna anului 2010 toate lucrările au fost întrerupte brusc din cauza incapacității beneficiarului de a finanța mai departe proiectul de construcţie blocându-se totodată şi cercetarea arheologică. Ca urmare, neavând siguranța că lucrările de construcţie vor continua în viitorul apropiat, în anul 2013 cercetările arheologice au fost reluate sub formă unor cercetări arheologice sistematice.
Din cercetările preventive din 2009-2011 şi cele sistematice din 2013 şi 2014 reiese că situl cuprinde două aşezări şi trei necropole. Aşezarea era compusă din locuinţe semiadâncite, din cuptoare, gropi menajere, urmele unor canale. Au fost identificate până în prezent peste 60 de astfel de complexe de habitat. Ca un element excepţional este faptul că s-au putut observa elemente de sistematizare, adică locuinţe aliniate conform unei trame stradale. Descoperirea unor cuptoare pentru ars ceramica şi a unei mari cantităţi de zgură, indică puternice activităţi meşteşugăreşti şi sunt mărturii ale extinderii şi importanţei acestei aşezări.
Mormintele din necropole sunt de inhumaţie, majoritatea mormintelor cercetate (peste 90 % din totalul identificat) au fost jefuite la o perioadă relativ apropiată de momentul îngropării. Au fost identificate până în prezent peste 640 de morminte. Pe teren se poate constata un spaţiu de delimitare între morminte, care ar sugera existenţa a trei necropole majore separate, mai mult spaţial, deoarece din punct de vedere temporal nu se pot decela diferenţe mari între materialul descoperit. Necropola aparţine epocii avare fiind cea mai mare din epoca avară descoperită până în prezent în România. Necropola face parte din grupul cultural Gâmbaş sau grupul Mureş – o cultură a avarilor aşezaţi la sfârşitul secolului VI - începutul secolului VII d.Chr., pe cursul mijlociu al Mureşului.
Deşi mormintele sunt deranjate aproape în totalitate au putut fi recuperate numeroase obiecte de inventar funerar: vase de ofrandă din ceramică, podoabe (cercei, mărgele), cuţitoaie, fusaiole, cuţite, arme (vârfuri de lance şi de săgeţi, cuţite de luptă, centuri cu accesorii), pieptene, catarame de bronz sau de fier, etc.
Aşezările şi necropolele sitului au o extindere spaţială de peste 4,89 ha, din care a fost cercetat complet, înregistrat şi descărcat de sarcină arheologică doar 0,8 ha (zona unde a fost construită şoseaua de legătură între DN15 şi Autostrada Transilvania). Zona în care cercetarea arheologică trebuie să continue este de cca. 4 ha, iar pentru această zonă a fost estimată că mai sunt de cercetat peste 1000 de complexe arheologice. În această zonă s-ar putea găsii şi vestigii din alte epoci. De menţionat că bogatul materialul ceramic roman recoltat în periegeze şi descoperirile de material de sorginte romană (ţigle de acoperiş cu ştampilă de atelier militar) refolosit în locuinţele de secol VI-VII d. Chr., indică existenţa unei construcţii de epocă romană în zonă, dar care încă nu a fost identificate. (Fragment din referatul arheologilor de la Muzeul Istoriei Transilvaniei)

Foto/ Perimetru de casa și cuptor pentru pregătit hrana -descoperite la Câmpia Turzii