CICLOP · 158 · 02 Iun 2022

DESCRIEREA CICLOPULUI (I)

By HORIA MUNTENUS
DESCRIEREA CICLOPULUI (I)

Pleoapele ochiului de ciclop pot avea extensii, el poate zbura cu ele, se poate înălța.

Când zboară, lovește cu pleoapele aerul, precum aripile păsărilor, îi mai poate intra câte un fir de praf în ochi, din pricina vântului, și asta este jenant. De aceea, preferă levitația. Poate părea abstract, chiar este abstract. Cum bate din pleoape, Ciclopul zboară cu ochii.

Abstractul poate atinge absurdul (ce mai tura-vura, asta este, adevărul trebuie spus, negreșit). Cum îl poate atinge? Cu mâna? Credeți? O! Îl poate atinge cu creștetul? O! Îl poate atinge cu vârfurile degetelor de la picioare, dacă își inversează poziția în levitație? O! Îl poate atinge cu vreun cuvânt? – să zicem: cu vreo jignire? O! Cum ar putea fi absurdul jignit? Este absurd! Chiar ar fi absurd! Este abstract, dar așa este: Absurd.

Precum vorbirea absurdă. Când limbajul devine absurd, nu e din pricina absurdului care locuiește în lume, ci din pricina acelui absurd care o locuiește și o demolează, încet sau repede, dar absurd. Or fi mai multe tipuri de absurd? O! O fi având absurdul mai multe înfățișări? O! O fi având absurdul mai multe capete? O! Mai multe degete la picioare? O! Mai multe fotografii (Moving images/ Images animées)? O! Deși nimic nu este absurd, nici zâmbetul, nici măcar Moartea!

Ciclopul? Distanța între vise și visuri se numește, de către unii, Ciclop, în amintirea Ciclopului.

BACK TO TOP