Într-o seară de iulie în care lumina apunea lent peste clădirile Clujului, spațiul expozițional White Cuib a devenit poarta către un univers pe care cu greu l-ai putea numi „exterior”. Nu, lucrările Emmei Păvăloaia nu se privesc, ele se absorb. Așa cum un vis intră în tine fără să-l chemi. Iar expoziția sa, „Sin Grows Strange in the Sky”, e exact asta, o meditație picturală asupra păcatului care se diluează, se sublimează și prinde formă astrală.

Curatoriată cu sensibilitate de Kassandra Mihai, expoziția reunește lucrări în care forma, culoarea și absența timpului creează un teritoriu al ambiguității. Nimic nu e fix, totul curge, se metamorfozează, se preface într-un crepuscul suspendat între lumi.

O pictură care nu cere explicații, ci abandon

Emma Păvăloaia, născută în 1993, la Câmpia Turzii, și formată în cadrul Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca, unde a obținut licența și masterul în pictură (2015 și 2018), urmează în prezent studii doctorale, dar maturitatea artistică a discursului său vizual trădează o căutare care a depășit de mult etapele academice.

Lucrările ei nu oferă răspunsuri. Ele sunt geografii ale nesiguranței, peisaje liminale în care spațiul și timpul devin fluide. Există o estetică a imprecisului în tot ceea ce face Emma, însă nu una întâmplătoare, ci extrem de calculată, care invită privitorul să se piardă într-un spațiu psihic hibrid, în care subconștientul se intersectează cu ideea de „supranatural”.

Între vis și verdict

Expoziția funcționează ca un jurnal criptat al unei explorări interioare. Culoarea nu este decorativă, ci structurală, ba chiar afectivă. Tonurile adesea estompate, învăluite în atmosferă, sunt contrapunctate de gesturi picturale ferme, care par mai aproape de un verdict decât de o contemplare.

Este o pictură neîmpăcată, dar tocmai în această neliniște stă forța ei. Emma nu pictează ce vede, ci ceea ce simte că ar putea fi văzut dacă ne-am întoarce privirea spre noi înșine, într-un moment de vulnerabilitate extremă.

„Sin Grows Strange in the Sky” nu este doar o expoziție. Este o fereastră deschisă în tavanul minții. Un cer care nu se mai vede cu ochii, ci cu întrebările.

Păcatul devine cer. Și cerul devine oglindă.

Expoziția poate fi vizitată la White Cuib, Cluj-Napoca, până pe 1 august.