După o perioadă de 120 de zile marcată de instabilitate politică și de dificultatea luării unor decizii cu perspectivă pe termen mediu, discuția despre guvernare trebuie readusă la efectele concrete asupra oamenilor. Dincolo de negocieri, funcții și raporturi de putere, întrebarea importantă rămâne simplă: ce se schimbă în viața cetățeanului?

Instabilitatea politică nu rămâne în interiorul Parlamentului sau al Guvernului. Efectele sale ajung în economie, în ritmul investițiilor, în deciziile companiilor și în încrederea oamenilor. Pentru o familie înseamnă grija facturilor și a veniturilor. Pentru un antreprenor înseamnă dificultatea de a face un plan într-un cadru fiscal impredictibil. Pentru un angajat înseamnă siguranța locului de muncă. Pentru un pensionar, puterea reală de cumpărare.

În acest context, PSD propune zece priorități pentru următorii doi ani, construite în jurul economiei, serviciilor publice și securității sociale.

Prima direcție privește energia și folosirea resurselor României pentru a produce valoare în economia națională. Miza nu este una abstractă. Prețul energiei intră în factura fiecărei gospodării și în costurile fiecărei întreprinderi. O politică energetică coerentă trebuie să urmărească producția, capacitățile de stocare, securitatea aprovizionării și prețurile suportabile pentru populație și economie.

A doua prioritate privește securitatea și industria națională de apărare. Într-un context regional complicat, România are nevoie de capacitate de apărare, dar investițiile din acest domeniu pot susține și industria românească. O parte cât mai mare din banii destinați înzestrării ar trebui să însemne producție, tehnologie și locuri de muncă în România.

Reindustrializarea este o altă direcție propusă. O economie care produce mai mult în interiorul țării poate crea locuri de muncă stabile și poate reduce dependența de importuri. Pentru orașele mici și mijlocii, industria înseamnă și posibilitatea ca tinerii să găsească acasă un loc de muncă bine plătit.

În materie fiscală, principiul enunțat este colectarea înaintea introducerii unor taxe noi. Combaterea marii evaziuni, reducerea risipei și o administrare mai atentă a banului public trebuie să preceadă transferarea unor costuri suplimentare către cetățenii și firmele care își achită deja obligațiile.

Reforma statului trebuie, la rândul ei, judecată după experiența cetățeanului. Digitalizarea are sens atunci când elimină drumurile inutile la ghișee, reduce documentele cerute repetat și scurtează timpul necesar rezolvării unei solicitări. Administrația trebuie să lucreze cu informațiile pe care deja le deține, fără a obliga cetățeanul să transporte hârtii de la o instituție la alta.

O altă prioritate este munca plătită corect și sprijinirea familiei. Salariile, accesul la creșe și grădinițe, serviciile publice și politicile pentru părinți influențează direct decizia unei familii de a rămâne și de a-și construi viitorul în România.

Educația și sănătatea trebuie evaluate după ceea ce primesc efectiv elevul și pacientul. Școala trebuie să ofere competențe utile și șanse reale copiilor, iar sistemul medical trebuie să ofere servicii accesibile și de calitate atunci când oamenii au nevoie de ele.

Agricultura este legată de o altă problemă structurală: România produce materie primă, dar o parte importantă din valoarea adăugată este obținută în altă parte. Investițiile în irigații, procesare și infrastructură agricolă pot permite fermierilor români să valorifice mai bine ceea ce produc.

A noua prioritate privește marile investiții. Autostrăzile, căile ferate, spitalele, școlile, infrastructura energetică și cea digitală au nevoie de continuitate. Proiectele începute și finanțate nu pot fi permanent întârziate sau regândite odată cu fiecare schimbare politică.

Ultima direcție privește poziția României în Uniunea Europeană și NATO. Apartenența europeană și euroatlantică trebuie valorificată prin securitate, investiții, acces la resurse și oportunități economice pentru România.

Cele zece domenii sunt diferite, dar criteriul după care pot fi evaluate este același: efectul asupra vieții oamenilor.

Pentru cetățean, stabilitatea nu este o formulă politică. Înseamnă să își poată plăti facturile, să aibă siguranța locului de muncă și să știe ce taxe va plăti peste câteva luni. Înseamnă un spital în care poate primi tratamentul de care are nevoie, o școală în care copilul său poate învăța în condiții bune și infrastructură publică terminată la termen.

După 120 de zile de incertitudine, România are nevoie de stabilitate politică, dar aceasta trebuie măsurată prin rezultate. Un Guvern stabil, în absența unor politici care produc efecte în economie și în viața de zi cu zi, rezolvă doar o parte a problemei.

Dincolo de programe, negocieri și funcții, criteriul după care ar trebui judecată o decizie publică rămâne unul foarte concret...ce schimbă și ce lasă în urmă pentru oameni.

Remus Lăpușan - Deputat PSD Cluj