Interviul săptămânii · 1373 · 20 Septembrie 2018

EXCLUSIV: Interviu din SUA cu părintele Daniel Nicolae Vălean

EXCLUSIV: Interviu din SUA cu părintele Daniel Nicolae Vălean ariesnew.ro

Reporter: Părinte sunteți plecat În SUA de aproape doi ani, cum se vede din America, România în Anul Centenarului? Părintele Daniel Valean: Exista două Românii: una prezentată în mass-media şi pe reţelele de socializare, o alta cu puls ancorat in realitate, România cea de zi cu zi. Din păcate doar prima poate răzbate în eter: România ciopârţită în milioane de păreri şi opinii, editoriale şi ştiri de senzaţie, o ţară a contrastelor şi a rupturii iremediabile. In America nu poate fi transmisă satisfacţia mamei care a încheiat azi cu borcanele umplute pentru iarnă, nici căutarea îngrijorată a vreunui student pentru un loc în cămin, nici bucuria secretă a unui developer de software care lucrează la un nou proiect, nici privirea calculată a unui pensionar în faţa caloriferului. Dar răzbate în schimb ceea ce-i face şi în România, pe toţi cei de mai sus, să uite de ei înşişi: mass-media şi socialul. De aceea hai sa ne oprim la asta.

România văzută de românii din America în acest an de Centenar e o Românie dezbinată mai mult ca oricând. Oamenii înjură de Dragnea şi cheamă neîncetat, disperat şi fără succes la revoltă, presară pe răni glumiţe cu politicieni şi băşcălie conjugală, se instigă la vot şi la ne-vot în funcţie de cine ce interes are să treacă sau să blocheze o iniţiativă (dealtfel răspândită uniform în tările est-europene): protejarea conceptului de familie. Mai citesc românii din America şi despre locuri mioritice de basm (care în realitate nu mai există - vezi Rânca) şi despre nesfârşite accidente rutiere (refugiul ziaristului aflat în criză de idei). Per total, România e un circ gălăgios, fără direcţie clară, fără să mai ştie de unde a plecat vreodată. Iţi dau un exemplu incredibil: am în lista de prieteni oameni de acasă care postează în acelaşi timp (!) mesaje pro-Dragnea – contra-Dragnea, pro-referendum – contra-referendum! Şi-mi pare că o Românie întreagă se regăseşte în comportamentul acestor câţiva.

În ce-i priveşte pe americani, pentru ei România e o ţară cu probleme în care nu e bine să te bagi, aproape câştigată cândva de partea democraţiei dar pierdută printre degete în anii recenţi, în favoarea unui despotism local înceţoşat pe model Putin-Erdogan-Orban. „Stai cu ei, dar pregăteşte-te să pleci în fiecare clipă atunci când constaţi că situaţia devine fără speranţă”. Adică nu suntem un Israel sau un Singapore de care să se lege necondiţionat; nu prezentăm încrederea necesară. În ceea ce mă priveşte, cred că România pierde de Centenar un bun prilej în a-şi afirma valorile, atitudinea tolerantă (pe care o are la bază, dar o spulberă la vârf), forţa de a-şi proteja limba şi istoria (mă gândesc la diaspora, relaţia cu românii din Republica Moldova, educaţia din şcoli, etc.). Lipseşte un obiectiv concret şi o poziţie clară şi asta favorizează tot ce poate fi mai rău.

Rep: Exista tradiție și spiritualitate românească în Diaspora din America? Pr.D: Există oameni care încearcă să le continue pentru pura lor valoare şi există oameni care mimează asta pentru un ban (mă rog, un dolar). Tradiţia şi spiritualitatea se pierd parţial la prima generaţie plecată din ţară, aproape total la a doua şi definitiv la a treia. Nepoţii ştiu că au rădăcini în România, sunt tentaţi să îşi viziteze rudeniile cândva, dar nu mai cunosc nici limba, nici tradiţiile. Românii devin americani şi se identifică cu noua lor ţară, pentru care muncesc şi se sacrifică uneori. Cunosc români care au servit în Irak ca militari americani, români care sunt detaşaţi în baze americane din Guam sau Hamburg, români care muncesc în poliţia sau serviciile americane. Realitatea e pragmatică şi România de acasă nu ar trebui să uite asta: după o generaţie şi jumătate se produce ruptura şi fiecare îşi vede de drumul lui. Efect concret: Haloween-ul şi Thanksgiving-ul sunt mai importante decât Paştele sau Sânzienele (ştiu că privite de acolo aceste „sărbători” nu au niciun sens, dar până la urmă cred că fiecare naţiune cu sărbătorile ei, nici dansurile africane nu au sens pentru cei din Mexic), drapelul şi imnul american vibrează total în comparaţie cu cel român, România e văduvită complet de sprijinul financiar care cândva fusese un „boom” pentru economie.

Rep: Dacă ati fi primarul municipiului Câmpia Turzii care ar fi lucru pe care nu l-ati face? Pr.D: Mă bucur că nu sunt! Ca o paranteză, admir modul în care primarul Turzii, Cristian Matei, „tace şi face”, mă întristează vorbăria multă din Câmpia Turzii, unde lucrurile par să se mişte mai greu (şi ce avantaj de imagine avea Câmpia în urmă cu ceva ani!). E o tendinţă a liderului de a-şi consuma energia apărându-şi deciziile, în loc să acţioneze (e la biroul cu decizii!) şi să lase istoria să judece. E o permanentă grijă de a câştiga eventuale viitoare alegeri în loc de a dezvolta efectiv urbea (în tot ce poate însemna asta) şi a lăsa ceva în urmă. Nu zic că nu s-au făcut lucruri în ultimii ani, spun doar că acestea sunt prea puţine şi sunt umbrite de adevărata problemă: neputinţa/neştiinţa de a face mai mult, mascate sub eterna scuză: „nu putem de ăştia”. Pe de altă parte, românul are o tendinţă ancestrală de a aştepta omul providenţial. Ne-am dezvoltat „aptitudinea” asta de la voievozi şi domnitori până la iubitul conducător. E un dat oriental şi asta spune în ce sferă ne învârtim. Vestul nu caută şi nu acceptă să depindă de un om providenţial. Singurul care îţi poate îndeplini visele şi obiectivele eşti tu însuţi – nu lăsa pe nimeni să gândească şi să acţioneze în locul tău. Orice lucru pe care-l delegi e un lucru sortit deziluziei (nimeni nu-l va face pentru tine cum l-ai fi făcut tu) şi denotă delăsare, lene, prostie. Acuma spune tu dacă nu e asta istoria post-decembristă a României: încercarea de a găsi omul providenţial şi eşecul total! În plan comunitar, omul providenţial e înlocuit cu vocea comunităţii (atenţie, prin reală reprezentare!) şi lucrurile se clădesc cu atenţie, pas cu pas, într-o muţenie jidovească. Probabil Cristian Matei a studiat mai mult pe tema asta decât Partidul Facebook.

Rep: Ce transmiteți cititorilor ArieșNews? Pr.D: Consideraţia mea! Ştiu că România reală este formată de ei, de oamenii simpli cu care am început această discuţie şi care încă mai constituie o Românie sănătoasă la cap, ne-molipsită pe deplin. Le transmit să se gândească la familiile lor, la bunăstarea lor sufletească şi materială mai mult decât la „mersul naţiei”, pentru că de jos pleacă sensul, într-un final. Şi le mai transmit că uşa noii mele case le este deschisă, fiecăruia în parte, atunci când vor căuta un sprijin pentru vise şi drumuri noi în viaţă.

ziare & stiri