"Ieri după-amiază am fost de urgență la Spitalul Municipal din Câmpia Turzii cu un traumatism la piciorul drept, cauzat de un accident casnic. Degetul mare de la picior mi-a fost zdrobit, având hemoragie și lipsa totală a unghiei. Am fost primită imediat de către doamnele asistente, de la ortopedie, și de domnul doctor ginecolog care era de gardă. Mi s-au acordat îngrijirile de bază și mi s-a prescris tratamentul primar. Urma să revin astăzi pentru efectuarea radiografiei, care, deși plătită cu trimitere din urgență, a necesitat și o trimitere de la medicul de familie. Până când nu am dus trimiterea de la medicul de familie către un specialist, nu mi s-a dat CD-ul cu rezultatul, deși am plătit pentru radiografie. A urmat un mers și venire între radiologie și medicul de familie care, în mod justificat, nu putea să mă îndrume către un specialist fără să știe ce este pe CD. În cele din urmă, mi s-a eliberat o trimitere către "specialistul" ortoped și traumatolog Valer Sandu. La momentul în care am terminat toate aceste demersuri, el era pe secția de chirurgie, ortopedie și traumatologie. Am intrat în holul secției, unde nu era nimeni prezent, nici în sălile de consultații, și am salutat în zadar. A apărut o doamnă îmbrăcată în uniformă visiniu, care s-a uitat fără să întrebe nimic, cu un aer ocupat și preocupat. Ulterior, a venit un alt pacient, un domn care aștepta, și apoi o doamnă mai în vârstă într-un cărucior, însoțită de soțul ei și de fiica acesteia, care lucra în spital în altă parte. Doamna în uniformă visiniu a venit rapid și i-a dat indicații fiicei doamnei în vârstă cu privire la ce trebuie să facă, deoarece aceasta căzuse și nu se putea mișca. După 50 de minute de așteptare, cu CD-ul de urgență și trimiterea în mână, a apărut domnul specialist Sandu, îmbrăcat în blugi murdari, cu un tricou neglijent. Mi-am permis să-l întreb dacă el este domnul doctor Valer Sandu, iar el mi-a răspuns: "Nu mai sunt, mi-am văzut deja norma de 14 pacienți pe ziua de azi." Răspunsul său m-a șocat, și i-am explicat că am așteptat 50 de minute cu o radiografie de urgență, fără ca cineva să vină să mă întrebe ce fac sau ce aștept. El s-a uitat lung la mine, s-a întors și a plecat, lăsându-mă acolo. Mâine voi merge în Turda să îmi citesc CD-ul și să văd ce am la picior. La Câmpia Turzii pare să fie degeaba. Consider că un medic trebuie să fie medic peste tot, indiferent dacă se află pe stradă, într-un magazin sau în avion, cu atât mai mult la locul său de muncă, unde este plătit și ar trebui să ofere tratamentul corespunzător, mai ales în cazurile de urgență, care nu intră în "norma de 14." Dacă a purtat un astfel de dialog cu mine, cu toate demersurile mele, mă întreb cum poate să interacționeze cu persoanele în vârstă sau cu pacienții care au probleme reale? A uitat că a semnat un jurământ? Este plătit pentru a-și face meseria cu etică și empatie față de semeni, nu pentru a se comporta neprofesionist cu pacienții. Dacă are o normă strictă de pacienți, ar putea cu ușurință să își deschidă un cabinet privat, poate în Chișinău, și să vadă 14 persoane pe zi, în loc să ocupe un post pe care un tânăr medic și l-ar dori. Nu este de mirare că medicii aleg să plece în țări civilizate. Cu un astfel de sistem medical și medici dezinteresați, fără etică medicală și empatie, nu vom progresa niciodată și vom rămâne blocați în aceeași situație fără ieșire. Nu mergem la medic pentru că nu avem altceva de făcut acasă! Dacă trebuie să mergem la urgențe în Turda sau Cluj, Spitalul din Câmpia Turzii ar putea să fie închis, nu credeți?"

Scrie Vasilica Marina Călușer pe pagina sa de Facebook