În inima cetății medievale a Sighișoarei, acolo unde pietrele încă păstrează ecoul pașilor lui Vlad Țepeș și turnurile veghează de veacuri peste Târnava Mare, există un detaliu straniu, tăcut și provocator, ascuns privirilor grăbite ale turiștilor. Nu este o relicvă de argint, nici o frescă bizantină, este un obiect. O formă. O apariție.

Pe plafonul refăcut al Bisericii Mănăstirii Dominicane, acolo unde arta și credința s-au întâlnit într-un limbaj vizual criptat, tronează un disc zburător, o formă ce pare desprinsă dintr-un dosar X sau o întâlnire de gradul trei. Pare un OZN. Și unii jură că este.

Imaginea e simplă, dar profund tulburătoare: o construcție în flăcări, deasupra căreia plutește un obiect circular, metalic, cu raze sau fumuri ieșind din el. O viziune stranie, pictată nu în secolul XXI, ci în secolul XVII, când ideea de farfurie zburătoare era cu totul inexistentă în imaginarul colectiv.

Ce reprezintă această imagine? Un OZN? O „coroană cerească”? O metaforă a Apocalipsei? Sau doar fantezia unui zugrav baroc cu înclinații către simboluri mistice?

Unii istorici spun că este vorba de o reprezentare biblică a prezenței divine, poate o referire la Ilie ridicat la cer, ori un simbol al ochiului lui Dumnezeu. Este însoțită de un fragment din Psalmul 130: „Pune-ți nădejdea în Domnul”, ceea ce întărește lectura religioasă.

Alții, pasionații de ufologie, susțin că pictura este una dintre cele mai clare „mărturii” medievale despre existența unor apariții inexplicabile. Ar fi una din multele „anomalii” artistice din Europa, unde pictori medievali par să fi surprins evenimente ceresti atipice, semne? Mesaje? Vizite?

Biserica nu face caz de pictură. Nu o promovează. Nu o ascunde. O lasă acolo, să își spună povestea în tăcere. Poate pentru că unele mistere nu au nevoie de explicații, ci doar de contemplare.

Și totuși, este ceva neliniștitor de contemporan în acea formă plutindă. Te uiți la ea și parcă auzi un zumzet venind de departe, nu din spațiul ceresc al psalmilor, ci dintr-o altă dimensiune. Una pe care poate nu suntem încă pregătiți să o înțelegem.

Sighișoara nu este doar un oraș-muzeu. Este un portal. Și, uneori, tavanul unei biserici îți poate spune o poveste mai tulburătoare decât toate ghidurile turistice la un loc.

Vizitează Biserica Mănăstirii și privește în sus. Cine știe? Poate vei descoperi că nu e doar o pictură. Poate vei simți, pentru o clipă, că ești privit înapoi.