Câmpia Turzii este o consecință a unirii, în anul 1925, a două localități, Ghirișul de Arieș și Sâncrai, fapt consimțit de localnici și legiferat prin Decret Regal. Pentru a putea contura un profil psihologic al ghișanului, al băștinașului, indiferent de apartenența etnică, este important să ne concentrăm atenția asupra numelor familiilor vechi de români și maghiari din Ghiriș și Sâncrai, adică istorii, mentalității, identități, fapte, locuri, oameni.
În secolul XIX la Câmpia Turzii existau patru mari latifundiari de origine aristocrată, și anume, contele Thoroczkai Pál, proprietăți vândute apoi moșierului Miklos Betegh, Lordul John Paget și Szentkereszty-Bethlen. Iar la anul 1900 configurația etnică era următoarea: total populație 2404, din care 1184 români, 1068 maghiari, 8 germani, și 144 alte etnii.
Numele celor mai vechi nume de familii, au fost consemnate în condicile bisericești,…de aici aflăm că: Bihari, Nagy Lajos, Feher, Kiss, Csutak, Deak, Horvat, Böjthe, Szvtanek, Papp, Tökeș, Kotai, Petzinger, Tașnadi, Moldvai, Șimonfi, Bene, Gorog, Szekely, Kovacs, Vizi Lajos, Rozsos, Demeter, Balog, Hunyadi, Farckaș, Bartha, Bartalics, Szabo, Szell…