Francmasoneria în Câmpia Turzii despre o poveste între industrializare, cultură și progres

Poate părea surprinzător să asociem francmasoneria cu Câmpia Turzii, un mic oraș muncitoresc din Transilvania. Cu toate acestea, istoria demonstrează că dezvoltarea acestui oraș se datorează în bună măsură inițiativei unui antreprenor vizionar și francmason convins, Izsó Josef Diamant. În anul 1920, Diamant a fondat Industria Sârmei, fabrică ce a devenit rapid motorul dezvoltării economice locale și regionale, definind destinul orașului pentru aproape un secol.

Izsó Diamant, evreu de origine slovacă, nu era doar un industriaș iscusit, ci și membru activ al francmasoneriei internaționale. Începuturile masonice ale lui Diamant se leagă de Loja Unio din Budapesta, însă vârful carierei sale masonice l-a atins în cadrul Lojii Shalom din Cluj-Napoca, afiliată organizației evreiești internaționale B’nai B’rith, unde a ajuns prim-vicepreședinte în anii ’30.

Francmasoneria i-a oferit lui Diamant acces la o rețea globală de sprijin tehnologic și financiar. Ordinul Brit Night din New York și conexiunile sale masonice din Cluj i-au facilitat achiziționarea tehnologiei avansate și a utilajelor necesare pentru a construi una dintre cele mai moderne fabrici din Europa vremii. În paralel, sprijinul politic venit dinspre guvernul liberal condus de Ion I.C. Brătianu, cunoscut pentru orientarea sa masonică, a consolidat succesul economic al fabricii și dezvoltarea accelerată a regiunii.

Impactul activității lui Diamant asupra comunității a fost remarcabil. Fabrica Industria Sârmei a devenit rapid epicentrul industrializării orașului, generând numeroase locuri de muncă și contribuind decisiv la creșterea populației locale, de la 5.000 la peste 12.000 de locuitori în doar câțiva ani. În plus, Izsó Diamant, inspirat de principiile iluministe ale masoneriei, a investit considerabil și în responsabilitatea socială și culturală.

Astfel, Diamant a fondat asociația culturală „Muncă și Lumină”, prima de acest fel în oraș, deschizând o bibliotecă publică și prima școală profesională de ucenici din România. Totodată, a susținut financiar un club sportiv complex, Palatul Cultural, astăzi cunoscut drept „Ionel Floașiu” – și Biserica Ortodoxă din centrul orașului, toate acestea realizate exclusiv din fonduri private, o abordare rar întâlnită în perioada respectivă.

Diamant a fost profund implicat și în combaterea antisemitismului care începuse să crească în perioada interbelică. Prin intermediul Lojii Shalom și a activităților sale sociale, a promovat ideea unității în diversitate, afirmând necesitatea solidarității și fraternității universale.

Din nefericire, destinul lui Diamant s-a intersectat tragic cu evenimentele Holocaustului. În contextul tensiunilor etnice tot mai mari după anul 1940, el și soția sa au fost victime ale forțelor rasiste maghiare, pierzându-și viața în circumstanțe tragice, simbol al intoleranței și violenței epocii (Armand Hrestic, „Războiul Sfânt”, 2021).

După 1989, moștenirea culturală și industrială lăsată de Izsó Diamant și francmasoneria locală au început să fie recuperate și apreciate la adevărata lor valoare. Cercetările realizate de istorici precum Zoltán Tibori Szabó și Attila Varga au adus din nou în atenția publică povestea acestui remarcabil francmason și industriaș (Editura Argonaut, 2021).

Zorile masoneriei în Câmpia Turzii după 1989

După mai bine de 50 de ani de interdicție în perioada comunistă, masoneria și-a reaprins luminile în Câmpia Turzii începând cu anul 1993. Un grup de cadre militare locale, sub influența lojilor NATO din Europa, au pus bazele primei Loji masonice militare din regiune, inaugurată oficial în 1995. Acest atelier masonic a fost puternic influențat de personalitatea remarcabilă a masonului Ernst Henri Schlesinger din comuna Mihai Viteazu, o figură masonică internațională prestigioasă, având gradul suprem 33°, acordat chiar în SUA, sub egida Lojii-Mamă a Lumii din Washington, jurisdicția de sud.

Loja din Câmpia Turzii a funcționat inițial sub jurisdicția Marii Loji Naționale din România (MLNR), mai târziu fiind inclusă în Districtul Transilvania și apoi în cadrul Marii Loji a Transilvaniei, o obediență cu tradiție masonică de peste 250 de ani. Astăzi, în mod discret, membrii masoneriei locale sunt activi în viața publică, economică, culturală și politică, unii dintre aceștia sunt membrii RSAA, atingând chiar gradul 33°, în cadrul Supremului Consiliu de Grad 33° Ultim al Ritului Scoțian Antic și Acceptat din România.

Masoneria continuă să promoveze idealurile iluministe și progresul social, continuând astfel tradiția începută de înaintași precum Izsó Diamant.

(va urma)