Cultura · 59 · 16 Iun 2022

Hazkara la Cluj, în Templul Memorial al Deportaţilor Evrei recent renovat.

By psiholog PETRE POPP
Hazkara la Cluj, în Templul Memorial al Deportaţilor Evrei recent renovat.

Hazkara – aşa numim noi, clujenii, festivitatea de comemorare a evreilor din Cluj, deportaţi la Auschwitz în 25 mai-9 iunie 1944. Decenii de-a rândul, an de an, la sfârşit de mai-început de iunie, evreii clujeni şi concitadinii lor s-au adunat în incinta sinagogii neologe (de o bună bucată de timp, redenumită Templul Memorial al Deportaţilor Evrei) pentru a-i jeli, a-i evoca şi a-i omagia pe cei pieriţi în lagărele de exterminare naziste.

Sinagoga se umplea de lume. În strana din stânga lua loc rabinul şi oficialităţile evreieşti, iar în cea dreaptă reprezentanţii clerului şi notabilităţilor locale. Se înălţau rugăciunile tradiţionale pentru sufletele martirilor fără de mormânt. Şase supravieţuitori aprindeau şase lumânări în memoria celor şase milioane de martiri ai Holocasutului, se rosteau cuvântări şi avea loc un program artistic potrivit momentului.

Am asistat de multe ori la Hazkara, ani la rând, alături de mama mea (trecută la cele veşnice, de mai bine de un deceniu). De câte ori auzeam corul cântând Es brent, unzer shtetel brent (Arde, arde orăşelul nostru), izbucneam amândouă în lacrimi, amintindu-ne de zecile de rude care au pierit gazate şi apoi au fost arse în crematoriile lagărelor naziste, pentru unica vină de a se fi născut evrei…

Cumplitul pârjol al Holocaustului a mistuit părinţii părinţilor mei, adică pe bunicii mei,precum şi nenumărate neamuri. Un anturaj familial firesc pentru alţii, dar inexistent pentru generaţia G2… Un trecut spulberat, care poate fi reconstituit, cât de cât, din crâmpeie de scrisori şi fotografii salvate miraculos, sau din amintirile celor puţini care au avut norocul să scape cu viaţă.

Hazkara nu este doar un eveniment comemorativ, ci şi o lecţie, un avertisment, o reiterare a sintagmei: Never again! Să nu se mai repete, niciodată, nicăieri, faţă de niciun popor din lume!

7 iunie 2022 – o Hazkaradiferită

Şed într-una din băncile cu lemnăria recondiţionată din incinta Templului Memorial al Deportaţilor Evrei care străluceşte ca o bijuterie, vestind clujenilor: „Iată-mă, sunt vechea sinagogă neologă. Mi-am recăpătat aspectul iniţial, de acum 136 de ani, când am fost târnosită (24 octombrie 1886).”

Clujenii, sosiţi în număr mare, privesc cu admiraţie exteriorul şi interiorul lăcaşului de cult, o clădire monument istoric, emblematică pentru aspectul urbanistic general al Clujului modern din secolele XIX-XX, la care au pus umărul şi arhitecţii şi antreprenorii evrei.

În acest an comemorarea martirilor deportaţi evrei coincide cu primul eveniment public care are loc în Templul Memorial din Cluj, după mai bine de trei ani şi jumătate. Lăcaşul de cult închis în toamna lui 2018 (când a început amplul proces de renovare şi reabilitare) nu a mai putut fi redeschis din cauza pandemiei instalate în primăvara lui 2020 (care a impus şi amânarea inaugurării festive, preconizate pentru vara aceluiaşi an).

Nu cred că e o simplă coincidenţă. Sunt convinsă că lucrurile au fost rânduite astfel încât omagierea martirilor să coincidă cu exprimarea gratitudinii pentru moştenirea lor materială fără de care Templul Memorial, care le este dedicat, nu ar fi putut fi reabilitat din forţe proprii de către comunitatea evreilor clujeni. Doar valorificând terenul unde ei – miile de evrei clujeni pieriţi în Holocaust – nu au mai apucat să-şi afle odihna veşnică, am reuşit să renovăm Templul Memorial al Deportaţilor, să reabilităm şi să amenajăm Complexul Evreiesc din preajma lui. Acest fapt este consemnat şi pe placa memorială amplasată în incinta lăcaşului de cult.

De data aceasta, la Hazkara, „un ochi plânge şi altul râde”, aşa cum subliniază în cuvântul său Prim-rabinul Rafael Shaffer. Ne jelim martirii şi ne bucurăm de sinagoga cea frumos reînnoită.
Adunarea din Templul Memorial al Deportaţilor Evrei a fost precedată de depunerea de coroane de flori la Monumentul Martirilor Deportaţi Evrei din Cluj (creaţie a sculptorului Egon Marc Lővith, inaugurată în 2014, în Parcul I.L. Caragiale), unde a participat un număr mare de persoane şi au fost depuse coroane din partea autorităţilor judeţene, Ambasadei Israelului, Consulatului General al Ungariei, bisericilor (romano-catolică, greco-catolică şi confesiunilor protestante), organizaţiilor civile şi ale minorităţilor, instituţiilor de învăţământ şi cultură.

sursa: baabel.ro


25DA3DE3-37A3-4566-B7F4-0899294A4F51
D5FC2F21-690B-488E-9C15-C9D418DFA55B

BACK TO TOP