Există biografii care pot fi citite separat de istoria locului în care s-au desfășurat. Și există destine profesionale care, prin durata, responsabilitatea și urmele lăsate în comunitate, ajung să se confunde cu o epocă. Pentru Câmpia Turzii industrială din a doua jumătate a secolului XX, inginerul Ioan Olteanu aparține acestei din urmă categorii.
A lucrat peste trei decenii în Industria Sârmei, parcurgând aproape întreaga ierarhie tehnică și managerială, de la activitatea direct legată de producție până la funcția de director general. Biografia sa spune însă mai mult decât povestea unei cariere. Ea vorbește despre generația de ingineri care a construit prestigiul industrial al Câmpiei Turzii, într-o vreme în care uzina reprezenta pentru oraș loc de muncă, școală profesională, centru de competență tehnică și una dintre principalele sale legături cu economia națională și internațională.

Din Bran spre marea industrie
Ioan Olteanu s-a născut în anul 1932, la Bran-Poarta, județul Brașov, fiind mezinul unei familii cu cinci copii. Provenea dintr-un mediu modest. Mama sa, Maria, era casnică, iar tatăl, Nicolae, muncitor forestier.
Familia a înțeles însă valoarea educației și a făcut efortul de a-i susține studiile. După școala primară și gimnaziul din Bran, tânărul Ioan ajunge la Brașov, unde urmează cursurile prestigioaselor licee “Andrei Șaguna” și “Ioan Meșotă”, până în 1950.
Inițial, perspectiva unei calificări care să-i permită intrarea rapidă în câmpul muncii pare să fi fost prioritară. Se înscrie la Școala Medie de Energie Electrică din Brașov, pe care o absolvă în 1951, obținând calificarea de tehnician.
Ar fi putut începe atunci o carieră sigură. Alege însă să continue.
Susținut de familie, urmează Facultatea de Energetică a Institutului Politehnic București, pe care o absolvă în anul 1956. Pentru fiul unui muncitor forestier din Bran, drumul până la diploma de inginer reprezenta în sine o ascensiune socială remarcabilă, realizată prin educație și disciplină profesională.

Tot la București începe și povestea familiei sale.
În anii studenției o cunoaște pe Tamara Nistor, tânără basarabeancă originară din Edineț, refugiată în contextul celui de-al Doilea Război Mondial. Tamara studia la Universitatea “I.C. Parhon”, Facultatea de Filologie, secția franceză-rusă. Cei doi se căsătoresc în 1956 și se stabilesc pentru scurt timp la Aiud, unde locuiau părinții soției. În același an, Ioan Olteanu face alegerea care îi va defini următoarele decenii ale vieții…se angajează la Industria Sârmei din Câmpia Turzii. Un an mai târziu, familia se mută definitiv în oraș.

1956. Începutul unei cariere la Industria Sârmei
Pentru a înțelege dimensiunea acestei alegeri trebuie privită Câmpia Turzii a acelor ani. Industria Sârmei nu mai era doar întreprinderea pornită cu câteva decenii înainte. Uzina devenise motorul economic al localității și unul dintre reperele importante ale industriei metalurgice românești. În jurul ei se formase o întreagă societate urbană…muncitori, maiștri, tehnicieni, ingineri, economiști și familiile lor. În această lume intră, în 1956, tânărul inginer Ioan Olteanu.
Nu intră direct în birourile conducerii. Cariera sa se construiește treptat, prin contactul direct cu problemele tehnice și cu mecanismele producției. Până în anul 1968 ocupă succesiv funcțiile de inginer control de calitate, maistru clasa I la centrala termică, inginer principal energetic, șef serviciu investiții, șef secție zincator, șef secție bare trase, inginer principal dispecer în serviciul producție și, în cele din urmă, șef serviciu producție.
Enumerarea funcțiilor spune ceva important despre formarea sa managerială…înainte de a conduce întreprinderea, Ioan Olteanu a cunoscut-o din interior. A cunoscut instalațiile, fluxurile tehnologice, investițiile, producția, problemele energetice și oamenii care lucrau în secții.

Inginerul care căuta soluții
În prima parte a carierei sale se conturează una dintre trăsăturile care îl vor însoți profesional…preocuparea pentru inovare. În anul 1957 participă la modificarea focoaselor cazanelor de aburi de tip Babcock-Wilcox. Soluția tehnică avea consecințe practice măsurabile, prin creșterea randamentului și reducerea cheltuielilor necesare reparațiilor. Zece ani mai târziu, în 1967, este implicat într-o altă inovație, producerea barelor trase cu profil special destinate industriei textile.
Importanța economică a acestei realizări depășea limitele uzinei. Producerea lor la Câmpia Turzii permitea eliminarea importului produsului respectiv. Este unul dintre acele detalii tehnice aparent mici care explică mai bine decât discursurile dimensiunea unei întreprinderi industriale. O uzină performantă nu însemna numai tone de metal produse anual, ci capacitatea propriilor ingineri de a găsi soluții, de a adapta tehnologii și de a produce în țară componente care altfel trebuiau cumpărate din exterior.

Ioan Olteanu aparținea acestei culturi inginerești.
În paralel cu activitatea din fabrică, continuă să studieze. În 1961 absolvă cursul de perfecționare în automatizări organizat în cadrul ASIT Turda, iar în 1965 finalizează un curs postuniversitar fără frecvență la Facultatea de Ingineri Economiști din București. Inginerul energetician începea astfel să își completeze formația tehnică prin economie, organizare și management industrial.

De la inginer la conducerea uzinei
Anul 1968 marchează trecerea lui Ioan Olteanu spre conducerea superioară a întreprinderii. Este numit director comercial, funcție pe care o ocupă timp de un deceniu, între 1968 și 1978. Urmează o altă etapă importantă…între 1978 și 1988 devine director tehnic și de producție. În 1988 ajunge director general al Industriei Sârmei din Câmpia Turzii. Privită retrospectiv, ascensiunea este relevantă tocmai prin continuitatea ei. De la inginerul preocupat de cazanele centralei termice până la omul care coordona întreaga întreprindere se întindeau peste trei decenii de experiență acumulată în aceeași uzină.
În 1974 absolvă și cursurile Academiei “Ștefan Gheorghiu”, în cadrul Institutului Central de Pregătire a Cadrelor de Conducere din Economie și Administrația de Stat, instituție specifică sistemului politic și administrativ al epocii. Dincolo de contextul ideologic inevitabil al perioadei comuniste, pregătirea profesională a lui Ioan Olteanu era una consistentă. Stăpânea limbile franceză, germană și rusă, competență importantă pentru un director implicat în relațiile economice externe ale unei mari întreprinderi.

Când Câmpia Turzii exporta în lume
Poate cea mai interesantă dimensiune a activității sale de conducere este deschiderea internațională.
Industria Sârmei ajunge să dezvolte contracte și relații economice cu parteneri din Republica Federală Germania, Franța, Italia, Austria și Canada, dar și din Liban, Iordania, Irak, Siria și Egipt, precum și cu întreprinderi din Iugoslavia, Ungaria și Bulgaria. Pentru Câmpia Turzii, aceste relații aveau o semnificație aparte. În spatele fiecărui contract internațional se afla munca unei întregi comunități industriale. Produsele fabricate aici plecau peste granițele țării, iar numele Industriei Sârmei și al orașului devenea cunoscut unor parteneri aflați la mii de kilometri distanță.
Ioan Olteanu contribuie, în această perioadă, și la atragerea unor investiții naționale importante și a unor tehnologii moderne, destinate diversificării producției și creșterii performanțelor întreprinderii.
Uzina trebuia să producă mai mult, dar mai ales trebuia să rămână competitivă tehnologic. Aceasta a fost una dintre marile mize ale generației sale de ingineri.
Recunoașterile profesionale nu au întârziat. În anul 1972, Ioan Olteanu este decorat cu Ordinul Muncii, clasa a III-a. În 1985 devine membru al Asociației Oamenilor de Știință din Republica Socialistă România.

Dincolo de porțile uzinei
Industria Sârmei a avut o particularitate care a marcat profund istoria Câmpiei Turzii: influența sa nu se termina la poarta fabricii.
Uzina a participat timp de decenii la construirea infrastructurii sociale a orașului și a sprijinit cultura, sportul, sănătatea și diferite instituții locale. Ioan Olteanu a făcut parte din această concepție asupra rolului întreprinderii în comunitate.
Ca membru al structurilor economice și administrative locale, a susținut investiții cu caracter social, cultural, sportiv și medical. Era preocupat și de relația dintre uzină și generațiile tinere, organizând întâlniri, vizite și evenimente prin care elevii și tinerii puteau descoperi lumea industriei.
Pentru generațiile actuale poate fi dificil de reconstituit mental dimensiunea socială pe care Industria Sârmei o avea atunci în Câmpia Turzii. Fabrica nu reprezenta doar locul unde oamenii mergeau la serviciu. Ritmul ei influența viața întregului oraș.
În acest mecanism complex, conducerea uzinei avea inevitabil și o responsabilitate comunitară.

Familia Olteanu și Câmpia Turzii
Povestea lui Ioan Olteanu nu poate fi desprinsă de cea a soției sale, Tamara. Dacă el și-a găsit locul în marea familie industrială a orașului, Tamara Olteanu s-a integrat în comunitatea educațională. A devenit profesoară la liceul teoretic din Câmpia Turzii, fiind apreciată pentru metodele creative de predare și pentru relația apropiată cu elevii. Este o imagine frumoasă a unei familii intelectuale stabilite într-un oraș aflat în plină dezvoltare: inginerul în uzină, profesoara în școală.
Au avut doi copii. Mihaela, născută în 1957, a urmat arhitectura, activând ulterior ca arhitect și consultant în dezvoltare în România. Cristian Marcel, născut în 1962, a devenit inginer constructor și urbanist, desfășurându-și activitatea în cadrul administrației municipale din Atlanta, Statele Unite ale Americii. Educația care îl purtase pe Ioan Olteanu din familia modestă de la Bran până la conducerea uneia dintre marile întreprinderi industriale românești continua astfel în generația următoare.

Un om prin care putem citi istoria orașului
Ioan Olteanu a trecut la cele veșnice în anul 2004.
Rămâne însă o biografie care merită recuperată din arhiva memoriei locale, deoarece prin ea putem înțelege o parte din istoria Câmpiei Turzii. În cazul său, cifrele sunt elocvente: venit la Industria Sârmei în 1956, director comercial între 1968 și 1978, director tehnic și de producție între 1978 și 1988, director general între 1988 și 1990. Mai bine de trei decenii petrecute în mecanismul unei întreprinderi care a modelat economic și social orașul.

Dar dincolo de funcții rămâne traseul.
Un copil dintr-o familie cu cinci copii, născut la Bran-Poarta. Fiul Mariei și al muncitorului forestier Nicolae Olteanu. Elev la Brașov. Tehnician. Student la Politehnica din București. Inginer energetician. Inovator. Șef de secție. Director. Director general.
Și, între toate acestea, un om care și-a legat cea mai mare parte a vieții profesionale de Câmpia Turzii.
Istoria Industriei Sârmei nu a fost construită numai din furnale, laminoare, hale, utilaje, kilometri de sârmă și tone de oțel. În spatele acestora au existat generații de muncitori, maiștri, tehnicieni și ingineri care au acumulat aici o cultură industrială autentică.

Ioan Olteanu a fost unul dintre oamenii reprezentativi ai acestei lumi.
De aceea, biografia sa aparține și istoriei Câmpiei Turzii. Este povestea unei epoci în care prestigiul orașului se măsura și prin ceea ce oamenii săi știau să proiecteze, să producă și să trimită mai departe, dintr-un oraș transilvănean, către o lume întreagă.