De curând am terminat de citit lucrarea renumitului psihoterapeut dr. Gabor Maté și anume “Mitul normalității”, o carte pe care v-o recomand…și în care dr. Gabor Maté afirmă că anxietatea, bolile cronice și abuzul de substanțe sunt toate răspunsuri normale la o societate care ne duce la boală. Disconfortul intern al furiei, tristeții, fricii, rușinii sau disprețuirii de sine ne poate determina să apelăm la vechile modele de supraviețuire, dar este important să ne amintim că răspunsurile și amprentele noastre traumatice nu sunt ceea ce suntem.

Așa că vă propun o mică călătorie a cunoașterii spre vechile modele psihologice ale supraviețuiri, modele la cale apelăm instinctual atunci când gândirea critică, logica, stăpânirea de sine…etc…sunt abandonate de gândirea irațională, o gândire bazată pe ură, dispreț, furie, frică, reîntorcându-ne astfel la matrici psihologice primitive, folosite de om câteva sute de mii de ani în lupta lui pentru supraviețuire…

Vechile modele psihologice de supraviețuire se referă la strategiile și mecanismele mentale pe care oamenii le-au dezvoltat de-a lungul timpului pentru a face față situațiilor dificile și stresante din viață. Aceste modele s-au dezvoltat în rândul oamenilor pentru a le asigura supraviețuirea emoțională și psihologică în fața amenințărilor sau provocărilor. Câteva dintre vechile modele psihologice de supraviețuire includ:

1. Lupta sau fugi: Acesta este un mecanism primitiv de reacție la stres, în care organismul se pregătește să facă față pericolului prin luptă sau să fugă pentru a se proteja.

2. Negarea: Persoanele pot recurge la negare ca o modalitate de a face față unei realități dureroase sau înfricoșătoare, evitând astfel să se confrunte cu emoțiile sau situația dificilă.

3. Reprimarea: Acest mecanism psihologic implică împingerea emoțiilor sau gândurilor dureroase sau inacceptabile în subconștient, pentru a le evita sau a le proteja pe moment.

4. Proiecția: Persoanele pot proiecta propriile emoții sau trăsături nedorite asupra altor persoane, evitând astfel să se confrunte cu ele în sine.

5. Rationalizarea: Acest mecanism implică găsirea unor explicații sau justificări logice pentru comportamentele sau acțiunile proprii, pentru a le face să pară mai acceptabile sau pentru a evita confruntarea cu greșelile.

6. Sublimarea: Persoanele pot transforma emoțiile sau impulsurile inacceptabile în activități sociale sau creative, canalizând astfel energia într-un mod mai constructiv.

7. Izolarea emoțională: Acest mecanism implică separarea emoțiilor de gândurile sau acțiunile asociate cu acestea, pentru a evita trăirea lor intensă.

Aceste vechi modele psihologice de supraviețuire au fost dezvoltate ca reacții instinctive la diferite situații de stres și pericole în evoluția umană. Cu toate acestea, este important să înțelegem că unele dintre aceste modele pot avea consecințe negative pe termen lung asupra sănătății mintale și emoționale. În societatea modernă, este esențial să ne dezvoltăm abilități de gestionare a stresului și a emoțiilor, pentru a ne asigura sănătatea psihologică și bunăstarea. Terapia și practicile de conștientizare pot fi utile pentru a ne dezvolta abilități mai adaptative și sănătoase de a face față provocărilor vieții.