Ce rămâne dintr-o relație atunci când iubirea dispare? Cât din ceea ce numim iubire este, de fapt, dorință, teamă de singurătate, nevoie de celălalt sau speranța că lucrurile vor deveni cândva ceea ce ne-am imaginat?

De aici pornește „Longing to Love”, spectacol regizat de Răzvan Oprea, care aduce în fața publicului una dintre experiențele greu de explicat și, în același timp, imposibil de evitat: nevoia omului de a iubi și de a fi iubit.

Construit pornind de la universul lui Cehov, spectacolul mută povestea într-un registru apropiat sensibilității contemporane. Răzvan Oprea nu tratează iubirea ca pe o poveste idealizată. O urmărește în contradicțiile ei, în apropiere și despărțire, în pasiune, teamă, singurătate și în acele relații în care doi oameni rămân unul lângă celălalt fără să mai reușească să ajungă cu adevărat unul la celălalt.

„Longing to Love” vorbește despre iubirea care poate salva, dar și despre cea care rănește. Despre iubirile imposibile, cele pierdute sau netrăite până la capăt. În centrul spectacolului se află însă și un teritoriu despre care se vorbește mai greu: absența iubirii și singurătatea pe care omul o poate simți chiar și în interiorul unei relații.

Regizorul construiește spectacolul în jurul actorului și al întâlnirii dintre personaje. Emoția nu este căutată prin artificii, ci prin situație, prezență și vulnerabilitate. Personajele ajung astfel foarte aproape de experiențe recognoscibile pentru spectator...dorința de a fi văzut, acceptat și înțeles, teama de respingere și întrebarea dacă merită să riști atunci când nu știi ce vei primi în schimb.

În această lectură, universul cehovian capătă o dimensiune personală și actuală. Accentul cade asupra alegerilor pe care oamenii le fac într-o relație și asupra urmelor lăsate de ceea ce au trăit sau nu au avut curajul să trăiască.

Spectacolul are și o istorie aparte. „Longing to Love” s-a născut în urma unui laborator de creație desfășurat în cadrul Quantum Training, atelier creat și coordonat de Răzvan Oprea.

Quantum Training funcționează ca un spațiu de cercetare artistică în care actorii își dezvoltă instrumentele de lucru, relația cu partenerul de scenă și capacitatea de a rămâne prezenți într-o situație scenică. O parte importantă a distribuției este formată din artiști care au trecut prin acest proces.

Exercițiul, improvizația și repetiția au construit treptat limbajul comun al spectacolului. Experiența personală a actorului intră astfel în contact cu ficțiunea scenică, fără ca granița dintre cele două să fie întotdeauna evidentă pentru spectator.

Dincolo de personaje și de poveste, „Longing to Love” ajunge la o întrebare foarte simplă și tocmai de aceea incomodă: cât suntem dispuși să riscăm pentru a iubi cu adevărat?

Pentru că uneori o iubire schimbă cursul unei vieți. Alteori o face tocmai absența ei.