History · 1714 · 12 Iun 2022

Masacrul de la LUNA  din 12 septembrie 1848, după ce au refuzat înrolarea în tabăra revoluţiei maghiare.

By psiholog PETRE POPP
Masacrul de la LUNA  din 12 septembrie 1848, după ce au refuzat înrolarea în tabăra revoluţiei maghiare.

Fără a avea intenția de a cultiva resentimente, sau de a culpabiliza în vreun fel memoria orânduirii din Transilvania secolului XVIII, ci doar din dorința de înțelege și de învăța din erorile istorice ce ne-au afectat pe toți și care nu mai trebuiesc repetate! Din păcate, vremurile de astăzi mă contrazic, însă trebuie să nădăjduim!

Povestea acestei bătălii este una eroică dar si romantică. Ea trebuie cunoscută de urmașii acelor viteji, cu speranța că acele vremuri nu se vor mai repeta.

După măcelul de la Mihalț din 2 Iunie 1848, evenimentele de la Luna din 12 septembrie 1848 constituie un moment de cotitură în revoluția românilor, precipitând convocarea si desfășurarea celei de a III-a Adunării Naționale de la Blaj, din 15 septembrie 1848, si implicit caracteristici ale unui război de eliberare națională pentru români.

Evenimentele de la Luna s-au produs ca rezultat al refuzului românilor de a recunoaște noua lege de recrutare introdusă de Ungaria și pe teritoriul Transilvaniei. Profitând de un viciu de formă (legea nu fusese sancționată de împărat), românii se opun hotărât recrutării într-o armată străină organizată cu scopul de a lupta împotriva propriilor interese naționale.

Luna se poate lăuda cu o veche tradiție de luptă, încă din timpul răscoalei din 1784, când locuitorii ei au fost denunțați *Guberniului* de către autoritățile comitatului Turda.

Prima comisie pentru recrutare sosește la Luna pe data de 5 septembrie 1848, însă fără a putea conscrie niciun singur recrut. Gheorghe HADA, Nuț HADA, Blag Giurgiu vor influența satul, în acest sens.

Atât în Luncani cât si în Gligoresti, comisia nu va reuși să recruteze pe nimeni.

Contele Thorotzkai Miklos, comitele suprem al comitatului Turda va lua hotărârea nefericită de-a înfrânge cu orice preț rezistența lunenilor deoarece considera localitatea drept una strategică în jurul ei gravitând alte șapte sate. Refuzul Lunei de a da recruti putea duce la generalizare acestei stări existențe în toată zona. În 6 septembrie 1848, comitetele suprem sosește la Luna somând populația să permită înscrierea recruților. Oamenii cer o păsuire până la 11 septembrie când se închide târgul de vite de la Turda, păsuire pe care contele este nevoit să o accepte. Imediat, lunenii trimit un delegat la Blaj (pe Rusu Ioan zis Sucii), dar și la Sibiu.

De la Blaj și de la Sibiu, dar și de la Turda, lunenii primesc sfaturi contradictorii. Unii îi îndeamnă să se supună, alții se pare că încurajează pentru a se opune recrutărilor. Ei se pregătesc de asediu,... adună pietre într-un loc strategic numit ,,după curte’’, oblesc coase, ascut sape, furci iar unii făuresc chiar lănci.

La 11 septembrie 1848, comitetele suprem Thorotkzai, însoțit de vicecontele Beteg Gabor și comisarii constrictori sosesc din nou la Luna și se instalează în curtea preotului Iosif Coltor.

De data aceasta conscrierii i se opune Vasile Pogăcean. Mulțimea venită cu feciorii la conscriere părăsește comisia, ies în stradă. Cei doi înalți funcționari comităneși, cu toată autoritatea lor, abia dacă îi mai aduc în curte pe câțiva mai slabi de înger...din stradă se aud strigăte: ,,Nu vă lăsați feciorii să fie înscriși, lăsați-i acolo pe domni!’’. Femeile care au îndrăznit să agite mulțimea (căci femeile instigaseră), au fost Todora Grof *Mazăre* a lui Matei, Todosia Barta, Armanca si Maria, soția al lui Petre Ilea. Iscâdu-se un vacarm de nedescris, mulțimea părăsește definitiv locul de recrutare. Bineînțeles, la plecare, comitetele suprem amenință cu represalii. Clopotele sunt trase într-o dungă...

Contele Kemény Joseff din Luncani încearcă ultima manevră, îndemnându-i pe săteni să ceară clemență comitetele suprem pentru ca acesta să nu aducă trupe. El este însă alungat cu vorbele: ,,Nu-l credeți spune minciuni’’ și el ,,ține cu nobilimea; el vrea numai să ne înșele’’.

Confruntarea devine astfel inevitabilă și iminentă. Satul se organizează pentru a deveni o fortăreață, se ocupă locul strategic prin care se putea împiedica intrarea soldaților și se ridică baricade. Semnalul de alarmă al clopotelor din Luna este preluat de satele din jur. Erau trimiși acolo și emisari care să aducă ajutoare. Grupurile care veneaun în ajutor cam (40-100 de oameni) erau foarte disciplinați, până în zori se adună aproape 1500 de luptători după cele spuse chiar 8000 din: Luna, Luncani, Grigorești, Grindeni, Gura Arieșului, Hădăreni, Chețani și Urca. Marele lor handicap era însă lipsa armelor de foc.

Dispozitivul de apărare era condus din casa preotului Nicolae Luneanu, unde se mai afla Iosif Coltor, preotul tânăr din Luna, Gheorghe Balogh, protopopul ortodox din Turda, Alexandru Grama, preotul din Grindeni și țăranul Ștefan Neamțul din Luncani. E semnificativ că în apropierea Lunii n-au existat diferențe confesionale între ortodocși și greco catolicii, ci dimpotrivă, o colaborare strânsă -doar sfaturi se ceruse greșit de la Blaj și de la Sibiu.

Vasile Rusu supraveghea împrejurimile din clopotniță. Peste Luna vor veni circa 270 de soldați, 51 de ostași din regimentul Șivkovici o ceată de husari secui din Viișoara, iar din Bădeni este chemată o unitate de 30 călăreți secui comandată de căpitanul Baumgarten. Din Agârbici și Câmpia Turzii vin 130 de infanteriști secui, cu toții înarmați cu săbii și lănci.
Tratativele țin până la 11 noaptea și în final soldații se retrag, revenind însă la atac a doua zi, 12 septembrie 1848, după ce căpitanul Adler a eșuat în tratativele cu sătenii.

Comitele suprem a ordonat înaintarea în forță, trupa făcându-și loc cu patul puștilor. Mica oștire e practic înconjurată și supusă ridiculizării, mulțimea joacă, vociferează agitându-și pălăriile, convinsă că soldații nu vor trage. Încă se mai duc tratative. La ele luau parte Sandu Fetița, Ioan Suciu, Mihăilă Rad, Nuț Tulai, Vasile Vlad din Luna, Ștefan Neamțu din Luncani, Grigore Cismaș din Grigorești.

Curierul Mocanu abia am sosit de la Sibiu, încurajează oamenii să reziste – De și adusese o scrisoare de la Moise Fiola care îndemna la ascultare și supunere. Sandu Fetița, înainte de atacul soldaților și al gărzilor naționale maghiare, prezintă un document rarisim pentru 1848– un manifest – protest al țăranilor români care exprimau voința legitimă a celor adunați la Luna: ,,protestăm ca să nu fim atacați cu samavolnicie’’ și ,,suntem gata mai bine să murim decât să dăm soldați domnilor și să murim pentru ei’’. Semnează poporul adunat.

Tensiunea crescând, începe busculada înaintării micii trupe, și în pofida manifestul – protest, se trage în carne vie. În urma celor cinci salve de pușcă trase, se prăbușesc circa 20 de oameni, aproape toți români precum și doi maghiar și un țigan. În total, după Gazeta de Transilvania au fost 30 de morți. Soldații au trecut altfel peste cadavre țăranilor, amăgindu-se cu o victorie care fapt a dus la accelerarea concentrării mulțimilor la Blaj pentru cea de-a treia *Adunare*, impulsionând totodată pe români să ia drumul Năsăudului pentru a se înrola în armata lui Urban. Pentru a justifica măcelul, contele Thorotkzai raporta lui Vay Miklos: ,,-dacă în decurs de 24 de ore această masă de oameni nu s-ar fi dispersat, toată regiunea ar fi cuprinsă de flăcări’’.

Era însă o auto amăgire pentru că, în fapt, măcelul nu a făcut altceva decât să grăbească izbucnirea războiului civil. Ocârmuirea, oarbă, nu s-a mulțumit cu zecile de omoruri de la Luna, ci a ordonat o cercetare aspră, în urma căruia au fost duși la închisoare o mulțime de români. Între conducătorii rezistenței țăranilor s-a aflat și Todor Lazăr preotul din Luncani, Juzi sătești: Toader Boar din Luna, Grigore Cismaș din Grigorești, Dumitru Lungu din Chețani și Ioan Brad judele din Grindeni, precum și mulți alții. Printre eroii de la Luna, trebuie să-i numărăm, în primul rând, pe cei ce și-au dat viața atât cât îi știm din documente, pentru libertate și dreptul național, pentru cauza națiunii române din Transilvania și anume: 1)Gheorghe Hada, 2) Blaj Giurgiu, 3) Vasile Șerban, 4) Vasile Udrea, 5) Gavril Spălnăcan, 6) Vasile Mocanu alias Hațegan. Se cunoaște un singur rănit, pe Nicolae Săbăduș. Ceilalți 21 de morți și alte zeci rămași neștiuți de noi, va trebui să-i comenorăm ca eroi necunoscuți. Jertfa lor sfântă, alături de a altor 40 000 de eroi.

Dumnezeu să-i odihnească în pace pe *Eroii de la Luna* și pe toți eroii neamului nostru!

Scris de Dr. Ioan BOLOVAN

Profesor universitar

BACK TO TOP