Potrivit lui Mircea Miclea, există riscul ca, din dorința legitimă de a proteja elevii, să promovăm ideea că școala trebuie să fie un loc în care copiii să se simtă bine în permanență, fără efort, oboseală sau frustrare.

În opinia sa, această abordare transmite un mesaj greșit despre rolul educației. Școala nu pregătește elevii pentru divertisment, ci pentru viața adultă, unde responsabilitatea, disciplina și perseverența sunt indispensabile.

Profesorul a subliniat că procesul de învățare presupune inevitabil momente de disconfort intelectual și emoțional. Tocmai confruntarea cu dificultățile îi ajută pe elevi să își dezvolte capacitatea de a depăși obstacole și de a rămâne concentrați asupra obiectivelor.

„Am venit la școală să învățăm, să muncim. Da, am disconfort. Nu îmi place chestia asta, dar trebuie să învăț să suport disconfortul. Dacă învăț că scopul meu este mai important decât starea mea de moment, devin un om rezilient”, a explicat Mircea Miclea.

Disconfortul cognitiv produce învățare profundă

În susținerea argumentelor sale, Mircea Miclea a oferit exemplul sistemului educațional japonez, unde profesorii creează în mod deliberat situații de provocare intelectuală.

Aceste dificultăți nu au rolul de a-i descuraja pe elevi, ci de a genera ceea ce specialiștii numesc „disconfort cognitiv”, o stare în care elevul este obligat să își mobilizeze resursele pentru a găsi soluții. Numeroase cercetări din psihologia educației arată că tocmai acest tip de provocare conduce la o învățare mai profundă și mai durabilă.

Profesorul consideră că elevilor trebuie să li se propună probleme mai dificile decât nivelul lor actual de competență, oferindu-li-se în același timp sprijinul necesar pentru a progresa. Scopul nu este crearea unor experiențe frustrante, ci dezvoltarea capacității de adaptare la provocările vieții adulte.

Metodele moderne de predare confirmă această abordare

Această perspectivă este prezentă și în metodele moderne de predare bazate pe învățarea prin descoperire. În lecțiile de științe ale naturii, procesul didactic începe frecvent cu un conflict cognitiv, adică o situație care contrazice așteptările elevilor și îi determină să caute explicații.

La matematică, lecțiile pornesc adesea de la situații-problemă, iar rezolvarea lor presupune analiză, încercări, greșeli și corectarea acestora. Aceste etape nu reprezintă un eșec al procesului educațional, ci chiar mecanismul prin care se formează gândirea critică și competențele de rezolvare a problemelor.

Educația trebuie să pregătească pentru realitate

Mesajul transmis de Mircea Miclea este unul clar: starea de bine a elevilor rămâne importantă, însă aceasta nu trebuie confundată cu eliminarea oricărei dificultăți din procesul educațional. O școală eficientă este aceea care oferă un mediu sigur și echilibrat, dar care îi învață pe copii să facă față provocărilor, să accepte efortul și să transforme disconfortul cognitiv într-o oportunitate de dezvoltare.

Într-o societate aflată într-o schimbare permanentă, reziliența, perseverența și capacitatea de a învăța din dificultăți pot deveni competențe la fel de valoroase precum cunoștințele dobândite în sala de clasă.