Cine apără femeia din politică de violența digitală?

Monica UIOREAN, consilier local în Câmpia Turzii, aduce în discuție o problemă care depășește granițele confruntării dintre partide...atacurile, amenințările, falsurile digitale și campaniile de discreditare îndreptate împotriva femeilor implicate în viața publică.

Politica a fost întotdeauna un spațiu al confruntării. Cine intră în viața publică trebuie să accepte critica, întrebările incomode și contestarea propriilor decizii. Există însă o limită dincolo de care disputa politică încetează să mai fie dispută și devine agresiune.

Această limită este depășită tot mai des în mediul online.

Comentarii degradante, amenințări, insinuări despre viața privată, fotografii manipulate, informații false distribuite metodic sau atacuri organizate prin conturi anonime au devenit instrumente prin care poate fi lovită reputația unei persoane publice. În cazul femeilor implicate în politică, atacul capătă adesea o formă distinctă.

Nu mai este criticată hotărârea pe care au votat-o, ci felul în care arată. Nu mai este analizat proiectul pe care îl susțin, ci îmbrăcămintea, vârsta, familia sau viața personală. Polemica politică este înlocuită de insinuări sexuale, fotografii scoase din context și campanii de umilire.

„Critica politică este legitimă și uneori trebuie să fie dură. Dar critica unei decizii și atacul asupra demnității unei persoane sunt lucruri diferite”, susține Monica Uiorean.

Inteligența artificială schimbă dimensiunea problemei

Dezvoltarea inteligenței artificiale face ca vechile forme de hărțuire online să capete instrumente mult mai puternice.

O fotografie poate fi falsificată. O voce poate fi reprodusă artificial. Un material video poate prezenta o persoană spunând sau făcând lucruri care nu s-au petrecut niciodată.

În câteva ore, un asemenea material poate ajunge la mii de oameni. Dezmințirea apare, de regulă, după ce prejudiciul de imagine s-a produs deja.

Pentru femeile active în viața publică, deepfake-urile cu caracter sexual, degradant sau compromițător deschid o formă nouă de intimidare. Miza nu este doar reputația. Un atac suficient de agresiv poate determina o persoană să își reducă prezența publică, să renunțe la candidatură sau chiar să părăsească politica.

De aici apare o întrebare care privește direct funcționarea democrației: ce valoare mai are libertatea de participare politică dacă un om poate câștiga voturile alegătorilor, dar poate fi împins în afara vieții publice prin amenințări, falsuri și campanii digitale de hărțuire?

Într-un asemenea mecanism, nu mai decid doar alegătorii. Poate influența rezultatul o rețea de conturi anonime, o fotografie falsificată sau un deepfake distribuit suficient de repede.

Protecția nu poate avea culoare politică

Fenomenul nu poate fi tratat selectiv, în funcție de partidul din care face parte victima.

O femeie din PSD, PNL, USR, UDMR, AUR sau din orice altă formațiune politică trebuie să beneficieze de aceeași protecție atunci când este amenințată, hărțuită sau când imaginea și identitatea îi sunt falsificate.

Solidaritatea împotriva violenței digitale își pierde sensul dacă apare numai atunci când persoana atacată face parte din propria tabără politică.

Pentru Monica Uiorean, discuția trebuie purtată și la nivelul comunităților locale.

„La Câmpia Turzii putem avea opinii politice radical diferite. Putem critica administrația, opoziția, proiectele și voturile fiecăruia. Dar trebuie să existe o limită comună: adversarul politic nu devine o persoană asupra căreia orice formă de agresiune este permisă.”

Responsabilitatea aparține și partidelor. Prezența femeilor pe listele electorale sau în funcții publice nu rezolvă problema dacă organizațiile politice rămân pasive atunci când acestea sunt ținta unor atacuri degradante.

În același timp, platformele digitale trebuie să poată reacționa mai rapid în cazul amenințărilor și al conținutului falsificat, iar legislația trebuie să țină pasul cu posibilitățile tot mai mari de manipulare oferite de tehnologie și de inteligența artificială.

Altfel apare un paradox greu de ignorat: societatea le cere femeilor să intre în politică, să candideze, să vorbească și să își asume funcții publice, dar le poate lăsa singure tocmai atunci când vizibilitatea dobândită prin această implicare este folosită împotriva lor.

Democrația presupune confruntare și suportă inclusiv critica severă. Dar confruntarea democratică se poartă prin argumente, voturi, documente și fapte.

Când argumentul este înlocuit de amenințare, fotografia reală de una falsificată, iar dezbaterea de intimidare sistematică, problema nu mai aparține doar victimei și agresorului.

Devine o problemă a spațiului democratic în care trăim cu toții.

Monica UIOREAN
Consilier local, Municipiul Câmpia Turzii