Am realizat, împreună cu domnul Nucu Pandrea, două filme despre Constantin Brâncuși, l-a întruchipat în ambele, în veșminte albe, în care se îmbrăca sculptorul, cel mai adesea, și i-a rostit aforismele, cu vocea sa molcomă, profundă, limpede ca apele Bistricioarei din satul natal al marelui gorjean, ape pe care Brâncuși le-a resimțit, mereu, curgând în inima lui, în memoria lui, ape care i-au șlefuit operele, laolaltă cu lumina Soarelui.

Am zărit, de-a lungul timpului, la filmări și în celelalte întâlniri ale noastre, în privirea adâncă a domnului Pandrea, Gândurile pe care le resimțeam în Opera lui Brâncuși, în cuvintele lui, consemnate de prietenii cei mai buni ai lui și în scrisorile sale. Despre o astfel de privire se spune, de obicei, că este pătrunzătoare. Dar e cu mult mai mult, trebuie să te pui în starea de a intra într-o astfel de privire, de a pătrunde tu însuți într-o astfel de privire, (cum spunea Brâncuși, ,,Lucrurile nu sunt greu de făcut, greu e să te pui în starea de a le face”), și să rămâi acolo, în Privire, și să taci.

Întâi au fost ochii domnului Nucu Pandrea, cei care m-au determinat să îl rog să îl ,,interpreteze” pe Brâncuși. Lumina lor vine dintre acele clipociri de ape care au mângâiat și mângâie încă sculpturile lui Brâncuși și sufletele oamenilor, fiindcă, la Brâncuși, Lumina e Sunet șlefuit de ape. Acele ape limpezi ca razele Soarelui, cu Izvoarele în Tradiție, ape brâncușiene, luminează, cu albiile lor, ochii domnului Nucu Pandrea și ochii celor care îi văd.

Apoi a fost Cântecul domnului Nucu Pandrea, vestita lui Frunză, fiindcă Brâncuși cânta la frunză și Tradiția îl înveștmântează pe Om în Natură, Omul însuși fiind pură Natură. Din toate temeiurile ființei sale, în Cântecul său din frunză, domnul Nucu Pandrea rostește Înțelepciune, și asta am asociat-o cu Brâncuși. În primul film al nostru, ,,Un arbore la mijloc de lumi, Constantin Brâncuși”, pe imaginile Coloanei fără sfârșit cântă frunza domnului Nucu Pandrea, din spiritul străvechi pastoral și mitic, doina ,,Zicala oii”. De fiecare dată când revăd acele secvențe, realizez că noi doi am reușit să ne apropiem de Infinitivul despre care vorbea Constantin Noica, în portretul făcut lui Brâncuși.

Al treilea motiv, pentru care l-am rugat pe domnul Nucu Pandrea să îl întruchipeze pe sculptor, e vocea sa ca o fântână. Fântână din basmele culese de Petre Ispirescu, fântână din cugetările lui Lucian Blaga. Așa i-am simțit adâncimea vocii domnului Nucu Pandrea. Din îndelungatele mele căutări, am simțit și am considerat că acest timbru și felul în care sunt rostite cuvintele, exprimă personalitatea lui Brâncuși. Și alegerea mea a fost rodul emoției, fiindcă vocea lui Constantin Brâncuși ne este necunoscută, nefiind înregistrată vreodată. Astfel încât m-am lăsat călăuzit de intuițile mele și de frământările pe care le-am avut în multele nopți de veghe care au precedat pregătirea filmului despre Brâncuși.

Simbolul pătratului motivațional al alegerii interpretării lui Brâncuși a fost întregit de înfățișarea domnului Nucu Pandrea, de expresivitatea sa, pe care, în sufletul meu, am condus-o spre cea a lui Constantin Brâncuși.

În interiorul pătratului nu e gol, nu e vid, ci însăși prietenia noastră. Din acest Interior s-a putut naște puterea de a transmite, în chip artistic, mesajele noastre despre Constantin Brâncuși.

Acesta este elogiul meu pentru distinsul meu prieten, în semn de recunoștiință pentru tot ceea ce am făcut împreună pentru Brâncuși. Născut în zodia brâncușiană, în fiecare an, domnul Nucu Pandrea, mă sună să îl celebrăm împreună pe Constantin Brâncuși, de ziua lui Constantin Brâncuși. Matematician fiind, a deslușit în Opera sculptorului Geometria și Numărul de Aur. Simbolul pătratului nostru, în fapt, distinsul meu Prieten l-a desenat.

”Un arbore la Mijloc de lumi, Constantin Brâncuși” - film documentar artistic, 2009 (37 minute);
,,Calea Eroilor. Istoria unei capodopere” – film documentar artistic, cu sprijinul ,,Energobit”, 2012 (220 minute).