CICLOP · 159 · 26 Mai 2022

O VEDERE CICLOPICĂ PESTE LUME.

By HORIA MUNTENUS
O VEDERE CICLOPICĂ PESTE LUME.

Precum Arca biblică, o propoziție plutește pe mare. Pe țărmul îndepărtat, încă nezărit, așteaptă un far, noapte și zi. Farul este înalt, mai înalt decât valurile cele mai înalte. Propoziția are forma ochiului și ochiul este oval, cum o corabie. Plutește un ochi, legănat de valuri, călăuzit de stele și de vânt. Genele ochiului sunt ca vâslele sau cum cilii. Când ochiul își ridică pânzele, corabia are pleoapele deschise. Așa poate vorbi ochiul – fiindcă s-ar putea pune întrebarea: ochiul poate vorbi? Da, ochiul poate vorbi. Numai că doar urechile cele mai fine îi pot auzi silabele – sunetele ochiului sunt mai ușoare decât puful de păpădie și pot ajunge până în America sau până la Polul Sud, purtate de vânt. Când se întunecă și vine ploaia, poți prinde, cu puțin noroc, printre picuri, câte o silabă, în palme. Când este senin, nu mai ai nici o șansă. Dar mie îmi place mai mult când este senin, deoarece le știu acolo, sus, în zbor, și le aud mai bine cu văzul.

BACK TO TOP