S-a născut la Câmpia Turzii, a copilărit în casa doctorului Iuliu Hațieganu, a studiat baletul și economia, a plecat în insulele Caraibe. A trăit si studiat arta în Guadalupa, iar acum locuiește și expune la Paris. Petra Mariana Marian pictează o primăvară pe care n-a văzut-o, dar a visat-o, iar la sfârșitul lunii, în cartierul Sorbonne va expune noua sa colecție: «A la recherche du printemps perdu».
A creat o colecție de 101 măști artistice, (101 masques artistiques à offrir) o colecție inspirată din creaţii ale unor maeştri şi nu numai.Publicul a apreciat evenimentul, mai ales că a fost printre primele, dacă nu chiar prima manifestare artistică din Parisul de după ridicarea izolării.
I-am luat un interviu încercând să aflu cum se descurcă ea, care este viața obișnuită a unui artist care-și caută locul și calea spre un public al lui, în Orașul Artei, în plină pandemie.
Întrebare: – Dragă Petra, se spune că viața artistului contează pentru arta lui la fel de mult precum talentul. Cine ești tu?
Petra Mariana Marian: – Am crescut într-o familie de profesori, învățători cu înclinaţii artistice, într-un cartier muncitoresc din Câmpia Turzii. Acolo am făcut şcoala generală și liceul, iar vacanţele mi le petreceam la Dârja, la bunici, în casa în care s-a născut Dr. Iuliu Haţieganu. Pictez de când mă ştiu, în școală, în timpul orelor desenam pe furiș portrete și crochiuri de modă. Am studiat o perioadă baletul la Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică din Cluj, și am făcut studii universitare economice la „Babeș-Bolyai”.
În 2001 am plecat pe insulele din Caraibele Franceze, unde am locuit aproape 15 ani. În Guadalupa, unde şi locuiam, am luat cursuri de pictură într-o școală de artă privată, dirijată de un personaj eminamente boem, François Fort, un om de o rară bogăție sufletească, un călător al lumii, războinic în Algeria, printre multe altele. Am îmbrățișat imediat pictura pe ulei, într-o abordare liberă, lucrând cu tot felul de instrumente, în afară de pensule. Acolo am avut prima expoziție de pictură în 2008, intitulată „APUS” apoi, încurajată de succesul avut, au urmat alte şi alte expoziţii, în diverse locuri din Guadalupa și Martinica.
Locuiesc şi lucrez de aproape trei ani în Paris, un oraş care m-a atras irezistibil dintotdeauna, un loc căruia simt că îi aparţin. Viața artistică e așa cum mi-am imaginat-o, cu evenimente culturale în fiecare zi, oamenii trăiesc în acest univers, au „cultura culturii”, se creează relații care duc la parteneriate artistice interesante. Trăiesc din şi prin pasiunile mele, pictură şi creaţii vestimentare, împac viaţa de familie cu cea de artist, fiind cu picioarele pe pământ și capul prin nori. Ies la cine între prieteni, ador să gătesc pentru ei.
Sursa/ Transilvania Reporter/Facebook
