De ce nu prind politicienii pe Facebook? 6 adevăruri incomode despre social media...

De câțiva ani studiez efectele psihologice ale rețelelor sociale, nu din perspectiva entuziasmului tehnologic sau a trendurilor de marketing, ci din perspectiva reală, de profunzime: ce anume provoacă aceste platforme în psihicul colectiv, cum ne modelează reacțiile și mai ales cum influențează votul, opinia și încrederea.

În tot acest timp am observat un decalaj uriaș între ce cred politicienii despre rețelele sociale și cum funcționează ele cu adevărat. Iată, cât se poate de direct, șase lucruri pe care cei mai mulți politicieni nu le știu (sau nu vor să le accepte):

1. Nu mesajul contează, ci emoția pe care o produce

Oamenii nu dau like la idei, ci la trăiri. Poți spune un adevăr profund și necesar, dar dacă nu generează nicio emoție, algoritmul îl ignoră, iar publicul îl uită. Politicienii care comunică ca într-un consiliu de miniștri nu au nicio șansă într-un spațiu dominat de reacții emoționale.

2. Oamenii nu caută informații, ci identitate

Pe Facebook sau Instagram, oamenii nu vor să fie informați, ci reprezentați. Dau share unui mesaj nu pentru că e corect, ci pentru că spune cine sunt ei. Cine ignoră această nevoie profundă de apartenență, comunică în gol.

3. Rețelele recompensează intensitatea, nu demnitatea

E dureros pentru unii să accepte, dar adevărul este simplu: algoritmul nu apreciază politețea, ci reacția. Când spui ceva „corect” dar neutru, nu se întâmplă nimic. Când spui ceva care divide, emoționează sau enervează, postarea ajunge la zeci de mii de oameni.

4. Postările nu sunt doar conținut…sunt și context

O postare bună nu e doar „ce ai scris”. Contează momentul, forma, vizualul, cuvintele-cheie, tonalitatea, chiar și culoarea. Politicienii care scriu comunicate și le aruncă pe Facebook ignoră întregul ecosistem vizual și emoțional al platformei.

5. Publicul nu are memorie pentru cine apare doar în campanie

A fi prezent pe social media doar în anii electorali e ca și cum ai trimite felicitări de Crăciun doar când vrei o moștenire. Rețelele sociale cer prezență constantă, nu apariții spectaculoase. Cine nu cultivă relația, nu are audiență.

6. Cei tăcuți de pe net sunt adesea cei mai activi la vot

Politicienii se tem de comentatori vocali, dar îi ignoră pe cei care nu scriu nimic. Greșeală fatală. Marea masă a votanților citește, analizează, compară …în tăcere. Iar tăcerea lor online nu înseamnă dezinteres, ci un tip de evaluare rece, rațională, în afara show-ului.

Concluzie personală:

În social media, diferența dintre ce cred politicienii că e eficient și ce funcționează cu adevărat e uriașă. E un spațiu care nu mai poate fi abordat cu reflexe de campanie veche, cu limbaj rigid sau pseudo-știință comunicatională.

Comunicarea online eficientă nu înseamnă doar să transmiți ceva. Înseamnă să înțelegi cum se simte, cum se viralizează și mai ales cum se transformă într-un simbol în ochii oamenilor.

Și asta, credeți-mă, nu se predă în niciun curs de PR clasic.