Istorie · 497 · 17 Noiembrie 2018

Petre POP: Despre ,,MUNCITORUL OȚELAR” cine a fost în realitate?

Petre POP: Despre ,,MUNCITORUL OȚELAR” cine a fost în realitate? ariesnew.ro

,, MUNCITORUL OȚELAR” cine a fost în realitate?
(monument muncitoresc din perioada când edificiul cultural purta denumirea Clubul Muncitoresc ISCT 1950-1989).
* * *
Omul cu ciocanul, așa cum este cunoscut în limbajul popular este un element emblematic pentru Câmpia Turzii, nu există persoană care să treacă prin orașul nostru și să nu remarce acest monument muncitoresc, ce a fost ridicat în anii 50, în cinstea muncitorului din fabrica ISCT.
Denumirea lui era ,,Muncitorul Oțelar” și reprezenta bineînțeles, un oțelar (monumentul este format din trei elemente, muncitorul, ciocanul, și nicovala, scule specifice muncii în metalurgie);
Menționez și faptul că modelul statuii a fost un maistru gazogenist din fabrică ISCT pe numele lui CRIȘAN GAVRILĂ, care în anul 1945 a fost ales de către un sculptor evreu drept model pentru realizarea unei statui la Câmpia Turzii care să reprezinte clasa muncitoare. Statuia este turnată din beton și a fost realizată la ISCT.

Cine a fost CRIȘAN GAVRILĂ
S-a născut la 17 Octombrie 1913 în comuna Ceanu Mare, județul Cluj, a fost maistru gazogenist în cadrul ISCT și politician al vremurilor respective. A fost primar în Baia de Arieș între anii 1948-1950 și primar al municipiului Turda între anii 1950-1958. În cadrul ISCT a condus timp de 12 ani ,,Secția de Oxigen”, iar în anul 1970 se pensionează.
În anul 1971 i se acordă medalia a 50-a aniversare a Partidului Comunist Român de către președintele Consiliului de Stat- Nicolae Ceaușescu. A fost tatăl Vioricăi Crișan, Rodica Crișan și Elena Crișan. Strănepoților Andrada Vescan și Calin Pampară. În anul 1973, în comuna Mociu, Crișan Gavrilă trece la cele veșnice.

MĂRTURISIRE
Fără a avea intenția de a-mi face un ,,laudatio,, vreau să vă spun că statuia a fost ,,salvată,, de subsemnatul de două ori. Pe vremea când dețineam funcția de șef al serviciului Cultural și implicit al Casei de Cultură. În anul 2003, un anumit consilier local, la care nu am să-i dau numele (chiar nu merită) de nenumarate ori a ridicat problema demolării monumentului, argumentând că nu mai este reprezentativ...etc etc. M-am opus în calitate pe care o aveam, argumentând că este o parte din istoria noastră frumoasă, de care nu avem de ce să ne fie rușine, trebuie să ne o asumăm cu bune și cu mai puțin bune. A doua oară a fost în mandatul 2004-2008 când tot anumiți consilieri locali au dorit acest monument să fie strămutat de lângă Palatul Cultural, invocând c-am aceleași motive. Și atunci am sustinut aceleasi lucruri. Vreau să specific, că fară susținerea primarului de atunci Ioan Vasinca, supraviețiurea statui nu era posibilă si domnia sa fiind în asentiment cu mine.
Petre Pop- administrator public și consilier județean

ziare & stiri