M-am gândit că este important ca, într-un nou ciclu de texte istorice reunite sub titlul „Istoria readusă la viață”, să ne întoarcem pentru o clipă la una dintre cele mai grele perioade din viața comunității noastre. În arhive, în cronici locale și în pagini de monografie s-au păstrat mărturii despre clipele în care războiul a trecut prin Câmpia Turzii nu ca o știre îndepărtată, ci ca o realitate trăită direct de oameni, de familii și de o comunitate întreagă.

Toamna anului 1944 a fost un asemenea moment. Septembrie și octombrie au adus în această zonă o tensiune și o violență pe care generațiile tinere o pot înțelege astăzi doar prin documentele vremii. Câmpia Turzii se afla atunci nu departe de linia de demarcație impusă prin Dictatul de la Viena, iar apropierea frontului transforma întreaga regiune într-un spațiu vulnerabil, expus confruntărilor militare.
Cronica locală păstrează o mărturie clară despre începutul acelor zile: „Pentru cei din generațiile mai tinere care n-au cunoscut urgia războiului, să evocăm acum acea pagină tristă și zbuciumată a hronicului Câmpiei Turzii, scrisă în septembrie-octombrie 1944, când comuna și împrejurimile sale, aflate atunci nu departe de vremelnica linie de demarcație vestică a țării impusă prin Dictatul de la Viena…au fost teatrul unei puternice încleștări militare.”
Evenimentele s-au precipitat la începutul lunii septembrie. În nord-vestul Transilvaniei erau semnalate concentrări de trupe și tehnică de luptă, iar frontul se apropia rapid de această parte a Transilvaniei.
Momentul decisiv a venit în dimineața zilei de 5 septembrie 1944. Documentele epocii notează limpede: „La 5 septembrie, în urma declanșării unei puternice acțiuni ofensive în centrul podișului transilvănean, cu scopul de a respinge trupele române și de a organiza o linie de apărare pe lanțul Carpaților meridionali, trupele germano-ungare au năvălit în Câmpia Turzii. Astfel începe unul din evenimentele cele mai grele și tragice din istoria localității…luptele armate duse aici în toamna lui 1944.”
În dimineața acelei zile vestea a circulat rapid. Trupele germane și horthyste trecuseră frontiera și se apropiau de Turda și de Câmpia Turzii. S-a dat alarma aeriană, iar autoritățile au început evacuarea instituțiilor și a unei părți din populația civilă.
În acele momente dramatice există și mărturia directă a unui veteran al uzinei Industria Sârmei, care a trăit acele clipe chiar în mijlocul activității industriale a orașului. Mărturia sa consemnată în cronica uzinei redă exact atmosfera acelei dimineți:
„În 5 septembrie 1944, la ora 9 și 40 de minute activitatea uzinei a fost întreruptă de sunetul prelung al sirenei. Toată lumea s-a îndreptat către adăpost. Până trece pericolul, nădăjduia fiecare dintre noi. Lucrurile însă nu s-au petrecut astfel. Am primit dispoziție să părăsim în grabă uzina, să trecem pe acasă și împreună cu cei dragi ai noștri să ne îndepărtăm de localitate cu trenul […] A fost un moment de nedescris. Așa cum am ieșit din secțiile unde lucram, cu teama și deznădejdea întipărită pe fețe, oamenii au plecat către casele lor, pentru ca să ne regăsim la scurt timp în gară și apoi bejenari către Sibiu.”
Această mărturie are o forță aparte. În câteva rânduri se simte ruptura bruscă dintre viața obișnuită și intrarea brutală a războiului în viața comunității. Uzina, simbolul muncii și al ritmului zilnic al orașului, s-a oprit într-o clipă. Sirena nu mai chema la schimbul de lucru, ci anunța apropierea frontului.
În spatele acestor rânduri stau oameni reali și destine reale. Pentru comunitatea Câmpiei Turzii, toamna anului 1944 a rămas una dintre acele perioade în care istoria mare a trecut direct prin viața oamenilor. Evacuări, refugiu, teamă și incertitudine au devenit pentru o vreme realitatea zilnică a locului.
Astfel de mărturii dau viață paginilor de istorie. Ele ne ajută să înțelegem mai bine trecutul locului în care trăim și să păstrăm memoria unei generații care a trăit războiul nu din cărți, ci în propria lor viață.

În episoadele următoare ale seriei „Istoria readusă la viață” voi continua să aduc la lumină astfel de fragmente din trecutul Câmpiei Turzii, pentru că memoria unei comunități se păstrează prin aceste istorii simple și adevărate, lăsate de cei care au fost martori ai vremurilor.
(va urma)…

Nota - Fotografie cu angajații de la „Industria Sârmei” Câmpia Turzii, la 10 octombrie 1944, după bombardamente…