*DRUMUL DE FIER*

În anul 1871 este finalizată Stația Ghiriș (Câmpia Turzii), ce va fi legată la linia de cale ferată, iar la data de 14 August 1873, *Stația CF a fost dată în folosință. Edificiul se va extinde în 1876, iar la începutul anilor 70 se va moderniza. De asemnea de menționat este si faptul că la construcția căii ferate ,,Drumul de fier" cum îl numeau localnicii, au participat, muncitori si maiștri, italieni, olandezi, elevetieni, cehi.

,,Interese personale au determinat modificarea traseului inițial. Chiar dacă aceasta s-a hotărât târziu – am arătat că în decembrie 1871 se anunța inaugurarea căii ferate Cluj – Turda, la 1 octombrie 1872 – semnale ale posibilei devieri ale traseului au fost lansate încă din toamna anului 1867, luna septembrie.

Astfel, o scurtă notă informa cititorii că linia orădeană va continua pe direcția Cluj – AGÂRBICIU (Viișoara) – Teiuș – Alba Iulia.
Reacția turdenilor a fost imediată; văzând că orașul lor nu mai figurează pe traseul căii ferate ei au hotărât dă trimită o delegație la Pesta, în fruntea căreia era avocatul Ludovic Szabo, pentru a solicita revenirea la proiectul inițial, argumentând cu importanța dată de ocnele de sare din Turda.

Timp de cinci ani lucrurile păreau că reveniseră în spiritul documentelor oficiale, dând impresia că fusese doar un zvon, și că turdenii nu au motive de îngrijorare.
Dar, jocuri de culise, finalizate prin anularea tuturor prevederilor legale și a convențiilor semnate anterior, au vitregit orașul Turda de o poziție pe magistrala feroviară Oradea – Cluj – Brașov, cu toate că se afla în apropierea minei de sare și că avea o puternică industrie meșteșugărească.

Amintitul istoric secui Orbán Balázs scria că „în urma intereselor particulare ale unor oameni mari au schimbat planul construind calea ferată prin Ghiriş (Câmpia Turzii) şi Valea Florilor .”

Dar cine a fost regizorul acestor jocuri de culise?
***
Începând cu anul 1835 lordul englez John Paget a întreprins mai multe călătorii prin Ungaria şi Transilvania. Impresiile sale le-a expus în cartea cu titlul „Ungaria și Transilvania”.

La sosirea sa pe pământul ardelenesc, nobilimea maghiară îi prezentase pe românii, cu care inevitabil se va întâlni, într-o lumină nefavorabilă, oferindu-i informații neadevărate. Cu toate acestea, nobilul englez, nu numai că nu s-a lăsat influențat, dar chiar s-a declarat un apărător al românilor: „Dacă eu, în scrutarea caracterului românilor, sunt apărător al lor, cauza este că eu nu i-am aflat aşa de răi, cum mi-au fost descrişi.”

Spre sfârșitul deceniului patru al secolului XIX John Paget a ajuns și în zona de câmpie a comitatului Turda, îndrăgostindu-se de aceste locuri, cu pământ fertil, și de hărnicia oamenilor. Cumpără terenuri și, începând cu anul 1839, ridică ferme agricole în Linț – Viișoara, Ceanul Mare și Ghiriș (astăzi Câmpia Turzii), ridicându-și conace, precum cel din Ghiriș, existent și în zilele noastre, și își aduce, din Anglia, mașini agricole performante și semințe selecționate de cereale, puieți de pomi fructiferi și butași de viță de vie nobilă.

În scurt timp, lordul John Paget, care alături de contele György Belda și baronul András Jósika, plăteau cele mai mari taxe din comitatul Turda, (englezul fiind chiar cel mai important virilist al comitatului, plătind o dare de 1647 fl. 80 cr.[32]), a ajuns să exercite mari influențe la forurile maghiare de conducere. În plus, pe lângă calitatea de mare latifundiar, era și membru al consiliului de administrate a Societăţii Căii Ferate Orientale (Keleti Vasuttársaság), cea care a construit calea ferată Oradea – Brașov.[33] Aceste două „calități” i-au permis să întreprindă, cu succes, o puternică activitate de lobby în favoarea marilor proprietari de terenuri din Ghiriș și jur, reușind, în final, să modifice traseul liniei ferate, în favoarea micii lor așezări.

Astfel, John Paget s-a dovedit mai influent decât nobilimea maghiară din Turda, obținând abaterea construirii căii ferate de pe traseul stabilit inițial, Cluj – Pata – Turda, și stabilirea lui pe direcția Cluj –Apahida – Valea Florilor – Ghiriș.

Motivația oficială a constructorilor, pentru această deturnare, a fost instabilitatea terenului, care ar fi putut crea probleme de ordin tehnic. [34] Dar se va dovedi, în timp, că adevăratele probleme aveau să fie create tocmai de noul traseu.
În primul rând, așa cum constata Orbán Balázs, prin abaterea de la „planul original” cheltuielile s-au dublat, prin necesitatea realizării a trei tuneluri. Apoi, sume importante de bani au fost cheltuite, în zadar, pentru consolidarea terenului. La momentul documentării, la fața locului, pentru scrierea cărții sale „Turda și împrejurimi” (circa 1888), istoricul secui scria că terenul „nu s-a putut consolida nici până în ziua de azi”.
Aceeași constatare o făcea, cu 11 ani înainte, și Iosif Vulcan, în urma călătoriei sale, cu trenul, prin Transilvania: „teren foarte nesigur, care acuși scade și face pagube mari societății de cale ferată.” Sursa: fragment din revista : Ecouri întreg articolul aici ➡️ https://ecouri.ro/istorie-feroviara-turda-exclusa-de-pe-magistrala-de-cale-ferata-oradea-cluj-brasov/?fbclid=IwAR0c0IciGm2pTAkCbKHVkzpKQIL2e4FvyeOyG28ztXOKIA2TEosWCd-bIWI

Câteva lucruri neștiute despre Câmpia Turzii, din anul 1872

Un adevărat roman al vieţii micului nostru orăşel de pe Valea Arieşului din primele decenii de după revoluţia de la 1848 se desprinde din sursele documentare păstrate la Arhivele Naţionale din Cluj şi care se poate îmbogăţi cu noi informaţii pe baza cercetărilor viitoare.
,,Drumul de fier”, calea ferată a însemnat pentru localitatea noastră premisele unei dezvoltări economice și sociale, un proiect început la sfârșitul anilor 1800, de către Imperiul Austro-ungar. În această postare nu am să fac referire cu privire la acest aspect, ci la unul social, mai puțin știut despre Câmpia Turzii, cu mențiunea că textul este relatat așa cum a fost scris în anul 1872.

*Odată cu venirea „coloniştilor” de la calea ferată se înmulţesc botezurile străinilor romano-catolici la parohia românească din Ghiriş. Astfel la 24 martie 1872 preotul Vlassa boteza pe fetiţa Eugenie, fiica lui Smuk Matyás şi Ronai Roza, tatăl fiind „magazinariu la Calea ferată”, romano-catolic, naşi au fost Benigni Vamoretti cu Liptecu Maria. „Părinţii (botezatei) su dein cetatea Leibachu” (azi Ljuliana) notează preotul Vlassa.
Tot astfel era botezat copilul lui Spanyol Gyula, „Intreprinzătorul la Calea ferată”, romano-catolic, în aprilie 1872.
Fiul unu „Fürer de gendarmi”, pe nume Rásch Károly, romano-catolic, este de asemenea botezat de preotul Vlassa în aprilie 1872. Copilul botezat a fost născutilegitim dar „fürer(ul) au recunoscut pruncul de al său înaintea acestui oficiu”, astfel că a fost trecut în protocol drept tată.*
*Surse: Direcția Judeţeană Cluj a Arhivelor Naţionale (în continuare D.J.C.A.N.), Matricole parohiale de stare civilă, dosar 70/1, p.63
D.J.C.A.N., Prefectura judeţului Cluj, dos. 696/1849.
3. D.J.C.A.N., Matricole parohiale de stare civilă, dos. 70/1, p.97.*

📷 foto 1970 Gara din Câmpia Turzii, fotografie din colectia personală Alexandru Râșteiu, recondiționată și digitalizată color