,,Deceniul capitalului românesc- începuturi 1928-1938" Câmpia Turzii

În fostul imperiu Austro-Ungar care s-a destrămat funcţionau în acea perioadă 43 de fabrici de sârmă şi cuie, în timp ce în Transilvania nu era nici una, ceea ce reflecta necesitatea unei asemenea investiţii şi o bună oportunitate de a deschide o astfel de afacere. Localizarea în Câmpia Turzii era nu întamplător vizată. Comuna Ghiriş avea gară la calea ferată ce lega Bucureşti de Oradea, în zonă erau abundente şi generoase resurse de apă, în apropiere era Arieşul pe cursul său inferior, exista de asemenea gaz metan, un mare potenţial uman care putea furniza forţă de muncă ieftină şi la urmă dar nu mai puţin important exista piaţă dat fiind ritmul de de construcţie crescut după război. În aceste condiţii în 1920 se prezintă la Banca Comercială pentru Industrie şi Comerţ din Cluj, IZSO DIAMANT cetăţean evreu din Slovenia, proprietarul unei fabrici de sârmă, cu propunerea de înfiinţare a unei fabrici de sârmă şi cuie în Transilvania

Banca, din Cluj condusă de Comşa Ionel îşi exprimă acordul pentru susţinerea proiectului şi pentru participare ca principal acţionar investitor alături de alţi acţionari mai mici. Se începe astfel cu un capital iniţial de 10 milioane lei urmându-se la început următorii paşi:
-Se semnează Actul constitutiv la data de 4 Aprilie 1920 ora 10.00;
-În iunie 1920 se cumpără un teren cu o suprafaţă de 12 jugere din partea comunei GHIRIŞ la preţul de 5000 lei pe juger în parte plătite din dividendele obţinute din acţiuni. Este important de consemnat că în 1990 Industria Sârmei se întindea pe o suprafaţă de 107 ha din care 46 ha erau ocupate de construcţii;
-Primele secţii intră în funcţiune la 16 iulie 1921, la numai 10 luni de la prima săpătură, graţie şi planului pragmatic şi bine conceput de IZO Diamant, care s-a bazat iniţial pe forţă de muncă, calificată adusă din Germania şi Cehoslovacia circa 100 specialişti trefilatori, laminatori, personal de întreţinere şi tehnic. Personalul tehnic era reprezentat de un inginer şi 16 maiştri şi tehnicieni, iar personalul necalificat era recrutat din comună şi din stalele din jur urmînd mai tărziu a fi transformaţi în muncitori maiştri şi ingineri în procesul de crştere şi devenire a uzinei.
Primul director a fost numit inginerul german Friederich Trapiel.