Există oameni a căror biografie poate fi cuprinsă în câteva date, funcții și locuri. În cazul unui preot, însă, între anul hirotonirii și ultima zi petrecută într-o parohie se află o lume întreagă…botezuri și cununii, înmormântări, sărbători, familii întemeiate, oameni încercați de viață, copii deveniți adulți și generații care au trecut prin fața aceluiași altar.

Preotul Petru BACIU aparține acestei istorii trăite. Pentru Câmpia Turzii, numele său este legat de mai bine de trei decenii de slujire neîntreruptă în mijlocul comunității.

S-a născut la 29 ianuarie 1943, în Lunca Câlnicului, județul Brașov. A ales drumul teologiei într-o Românie în care vocația preoțească se exercita într-un context deloc simplu pentru Biserică. A absolvit Seminarul Teologic Ortodox din Cluj în anul 1965, apoi și-a continuat studiile la Institutul Teologic de grad universitar din București, pe care l-a absolvit în 1969.

La 22 decembrie 1965, foarte tânăr, a fost hirotonit preot. Din acel moment începe o slujire pastorală care avea să se întindă pe aproape o jumătate de secol.

Primele sale parohii au fost Sâniacob, Orosia și Cuci, în cadrul Mitropoliei Sibiului, unde a slujit între decembrie 1965 și 1967. Au urmat aproape nouă ani la Cămărașu, în Protopopiatul Gherla, între 1967 și 1976. Din 1976 până în 1981 a fost preot la Urca, în Protopopiatul Turda.

În anul 1981, destinul său preoțesc se leagă de Câmpia Turzii. Este numit la Parohia Ortodoxă Câmpia Turzii II, unde va sluji până în anul 2013.

Treizeci și doi de ani într-o singură parohie înseamnă mult mai mult decât poate păstra o simplă fișă biografică. Înseamnă să cunoști oamenii unei comunități în toate vârstele și împrejurările vieții lor. Unii dintre copiii pe care i-a botezat au revenit, peste ani, pentru cununie. Familiile s-au schimbat, orașul s-a schimbat, generațiile s-au succedat, dar preotul a rămas acolo, în biserică și printre oameni.

Petru Baciu a slujit Câmpia Turzii într-o perioadă care a traversat două lumi istorice foarte diferite. A venit aici în 1981, în anii regimului comunist, când viața religioasă se desfășura sub constrângeri cunoscute. A continuat după 1989, într-o societate care își redescoperea libertatea religioasă și în care Biserica își putea ocupa din nou, deschis, locul în viața comunității. A rămas la altar până în 2013.

Această continuitate spune poate cel mai bine cine a fost preotul Petru Baciu pentru oamenii locului. Preotul unei comunități nu trăiește separat de istoria ei. El intră, discret, în istoria familiilor. Este chemat atunci când se naște un copil și când cineva pleacă dintre cei vii. Binecuvântează începuturi, ascultă necazuri, cunoaște împăcări și despărțiri. Uneori, după zeci de ani, memoria unei comunități păstrează glasul unui preot mai bine decât îi păstrează toate documentele.

Activitatea sa bisericească a fost recunoscută prin mai multe distincții. În anul 1975 a primit rangul de Iconom, iar în 1983 pe cel de Stavrofor. La încheierea îndelungatei sale slujiri pastorale, în anul 2013, i-a fost acordată Crucea Arhiepiscopală. Privită astăzi, biografia preotului Petru Baciu este și o pagină din istoria recentă a Câmpiei Turzii. Istoria locală nu se găsește numai în hotărâri administrative, construcții, fabrici sau evenimente publice. O parte importantă a ei rămâne în viețile celor care au stat zeci de ani în mijlocul aceleiași comunități și au cunoscut-o om cu om.

Din 1981 până în 2013, părintele Petru Baciu a fost unul dintre acești oameni.

Pentru cei care l-au cunoscut, dincolo de ani și distincții rămâne imaginea preotului aflat la altar, duminică după duminică, sărbătoare după sărbătoare, într-un oraș care se transforma în jurul său. Iar pentru istoria Câmpiei Turzii rămâne consemnat numele unui slujitor al Bisericii care și-a legat peste trei decenii din viață de oamenii acestui loc.

by Petre POP

Puteți citi și urmări mai multe articole, analize și povești pe pagina de Facebook “Petre Popp”. Vă invit să rămânem conectați!