Cea mai veche mențiune documentară cunoscută până în prezent, privitoare la ființarea unei școli elementare maghiare în localitate, o reprezintă un act oficial al conducerii Ghirișului, din 18 decembrie 1787, în care se menționează învățătorul reformat Zagoni Beniamin, ,,căruia i se donează de către nobila obște a târgului un loc de casă din pământul liber al târgului “ adică din teren aflat în proprietatea comună, ,,ca să stăpânească din tată-n în fiu pentru a se strădui cu școala și cu copiii”. Firește că această donație reprezintă retribuția față de activitatea sa ca învățător. Despre școala din acei ani nu ne-au parvenit alte date, dar ea trebuie să fi funcționat și în prima jumătate a secolului XVIII. Într-un document din 27 noiembrie 1849, privitor la comportarea Învățătorilor de confesiune reformată din localitățile aparținătoare subcercului administrativ Vințul de Sus, al doilea pe tabel este trecut directorul și învățătorul din Ghiriș, pe numele Köver Simon, ,,care nu s-a amestecat în niciun fel de răzvrătirii și căruia i s-au furat de răsculați și puținele bunuri pe care l-a avut” Date despre funcționarea școlii confesionale maghiare din Ghiriș trebuie să se găsească și în arhiva Episcopiei Reformate din Ardeal. Într-un document aflat în arhiva Parohiei Reformate din Câmpia Turzii din iunie 1879, sunt menționați învățătorul Mikloș Șandor și învățătoarea Nemessanyi Vilma, cu 77 de elevi, băieți și fete. Era deci în Ghiriș școală confesională maghiară. Pe la sfârșitul deceniului nouă al veacului trecut respectiva școală se afla într-o într-o casă foarte veche, scundă de lemn, acoperită cu trestie ce era în imediata apropiere a Bisericii Reformate, mai precis pe actuala stradă dr. Ioan Rațiu.

În anul 1894 a fost ridicată în Ghiriș direct de către Parohia Reformată o clădire din zid a școlii elementare confesionale maghiare, compusă din patru săli de clase (vechiul local de școală aflat în Piața Mihai Viteazul demolat în anul 1979) cancelaria acest- aflându-se într-o clădire mai mică din curtea școlii (foto- ante 1979)…

Sursa documentară: Câmpia Turzii, Istorie, Cultura și Civilizație, autor Mircea Nemeș ediția 1994