Pe Tănase Moldovan nu reușesc să-l așez într-o biografie fără să-mi intre amintirile printre rânduri. De fiecare dată când încerc să scriu despre el, datele, anii și funcțiile rămân undeva în plan secund, iar în față apare omul pe care l-am cunoscut. Îi revăd chipul, îi aud parcă vorba și îmi amintesc felul lui de a fi. Sunt întâlniri pe care timpul nu le închide odată cu plecarea unui om. Rămân acolo, într-un colț al memoriei, și revin când te aștepți mai puțin. Așa mi se întâmplă când scriu despre profesorul inginer Tănase Moldovan. Și poate tocmai de aceea aceste rânduri îmi sunt mai greu de scris decât altele.

Tănase Moldovan s-a născut la 13 aprilie 1937, într-un sat din comuna Cuci, județul Mureș, într-o familie cu șase copii. Copilăria și-a petrecut-o alături de cei cinci frați, într-o lume în care școala putea deschide un drum cu totul diferit de cel oferit de locul nașterii.
Primele studii le-a urmat la Luduș, apoi a continuat la Mediaș, la Liceul Industrial de Chimie. Alegerea decisivă avea să fie însă pregătirea inginerească. Între 1959 și 1964 a urmat cursurile Institutului Politehnic din Timișoara, la secția Utilajul și Tehnologia Sudurii. În întreaga perioadă a studenției a fost șef de grupă, un amănunt biografic care spune ceva despre seriozitatea și capacitatea sa de a câștiga încrederea celor din jur.
După absolvire și o perioadă de specializare de șase luni la München, în Germania, a venit la Câmpia Turzii, unde a fost angajat ca inginer profesor la Școala Profesională și de Ucenici, instituția care avea să devină, peste ani, actualul Colegiu Tehnic „Victor Ungureanu”.
Aici începe partea cea mai consistentă a biografiei sale profesionale. Tănase Moldovan nu a fost profesor doar prin calificare și nici director doar prin funcția ocupată. Viața sa profesională s-a desfășurat la întâlnirea dintre școală și marea industrie metalurgică a orașului, într-o perioadă în care cele două erau strâns legate.
A ocupat funcția de director al Școlii Profesionale și de Ucenici în perioada 1967–1970, apoi a condus Liceul Industrial Metalurgic între 1971–1978 și, din nou, între 1990–1995. În anii 1995–1998 a fost director adjunct.
Între cele două perioade petrecute la conducerea liceului, din 1979 până în 1989, a lucrat la Combinatul Metalurgic din Câmpia Turzii, unde a fost șef al Secției Electrozi de Sudură. Nici atunci nu s-a desprins de învățământ. A continuat să predea discipline de specialitate la Liceul Industrial, îndeosebi la Școala de Maiștri. Experiența din producție revenea astfel în sala de clasă, iar pregătirea inginerească se întâlnea cu experiența directă din combinat.
Anii în care s-a aflat la conducerea școlii au însemnat și dezvoltarea bazei materiale. Sub conducerea sa au fost amenajate parcul și intrarea în instituție, a fost modernizată sala de festivități, au fost dotate cantinele și atelierele-școală. A participat la dezvoltarea Liceului Industrial Metalurgic începând cu anul 1971. La începutul anilor 1980, instituția ajunsese la 1.234 de elevi, organizați în 54 de clase, dimensiuni care arată importanța pe care învățământul tehnic o avea atunci pentru Câmpia Turzii și pentru platforma sa industrială.

Paula Bozdoc, fost director al Colegiului Tehnic, îl descria într-o mărturie care păstrează foarte bine imaginea omului cunoscut de colegi și elevi…un om vesel, plin de viață și sufletist, gata să ofere o vorbă de încurajare, o glumă sau un banc care să descrețească frunțile. În amintirea sa, Tănase Moldovan a rămas „omul lângă care ai învățat să prețuiești școala, să prețuiești viața” și „cel mai iubit dascăl al școlii”.
Această mărturie spune poate mai mult decât o listă întreagă de funcții. Un director poate rămâne în documentele unei instituții. Un profesor rămâne cu adevărat atunci când, după decenii, foștii elevi și colegii își amintesc felul în care vorbea, glumele sale, exigența, bunătatea sau o întâmplare petrecută într-o sală de clasă.
Viața sa personală s-a legat, la rândul ei, de Câmpia Turzii. S-a căsătorit cu Monica, iar familia lor a avut o fiică, Adina-Maria. Casa, școala și comunitatea au format reperele unei vieți trăite în mare parte în acest oraș.
Pensionarea, în 1999, nu a însemnat retragerea din viața publică. Tănase Moldovan s-a implicat în administrația locală, devenind membru al Consiliului Local și, pentru o scurtă perioadă, viceprimar al municipiului Câmpia Turzii.
În această etapă s-a implicat în câteva inițiative care au rămas în viața comunității. Împreună cu părintele Bungărdeanu a susținut înființarea Capelei Spitalului Municipal Câmpia Turzii, demers desfășurat în anii 2004–2008. A contribuit, din poziția de viceprimar, la realizarea și inaugurarea Centrului de zi pentru îngrijirea persoanelor vârstnice și s-a numărat printre cei implicați în apariția Revistei „Semnal”.

Privită în ansamblu, biografia sa are o continuitate limpede. Inginerul a lucrat în industrie. Profesorul a format generații de elevi și maiștri. Directorul a construit și a modernizat o școală. După pensionare, omul obișnuit să lucreze pentru o instituție și-a continuat activitatea în administrația comunității.
În mai 2008, Tănase Moldovan s-a stins din viață. Avea 71 de ani.
În noiembrie același an, conducerea liceului a hotărât ca sala de curs în care activase să-i poarte numele. Este un gest simplu și potrivit pentru un profesor. Numele său a rămas tocmai într-o sală de clasă, acolo unde și-a petrecut o parte importantă din viață și unde generații de tineri l-au cunoscut.
Mi-ar plăcea să cred că acesta este unul dintre modurile prin care îi putem aduce aproape pe oamenii pe care i-am pierdut. Nu prin cuvinte mari și nici prin transformarea lor în personaje fără cusur, ci păstrând ceea ce au făcut, ceea ce au construit și amintirile celor care i-au cunoscut.

Despre profesorul inginer Tănase Moldovan pot fi consemnate funcții, ani și realizări. Pentru cei care l-au cunoscut există însă și o biografie care nu încape în documente. Este alcătuită din vocea profesorului, din omul vesel despre care vorbesc foștii colegi, din școala pe care a condus-o și din recunoștința celor care, după atâția ani, încă își amintesc de el.
Iar eu îl evoc astăzi tocmai așa…profesorul Tase Moldovan, un om al școlii, al industriei și al Câmpiei Turzii, pe care am avut bucuria să-l cunosc, să-l admir și să-l prețuiesc.
by Petre Popp

Puteți citi și urmări mai multe articole, analize și povești pe pagina de Facebook “Petre Popp”. Vă invit să rămânem conectați!