Psychology · 540 · 27.11.2022

Psihologul Petre Popp -Avem tendința să credem că dacă două lucruri sunt asociate, unul este determinat de celălat…

By REDACȚIE
Psihologul Petre Popp -Avem tendința să credem că dacă două lucruri sunt asociate, unul este determinat de celălat…

,,Dacă putem oferi o explicație naturală pentru fenomene aparent supranaturale și dacă putem strecura trei sau patru idei simple despre știință și gândire critică, astfel încât ascultătorii să învețe cum să gândească, iar nu ce să gândească, atunci cred că efortul merită din plin” (Michael Shermer).

Urmăresc de ceva timp fenomenul social-media, în mod special digitalizarea emoțiilor și cum poate fi interpretat un eveniment atunci când este abandonată calea rațională de abordare, adică fără să cauți și bine-nțeles să găsești conexiuni cauzale.
Adaptarea continuă la mediu a creat și posibilitate ca atunci când un fenomen este peste putința noastră de a-l înțelege, intervin mecanismele cognitive compensatorii și astfel interpretăm lumea în mod nerealist, superstițios, magic, cu un scop, acela de a ne proteja. Creierul nostru fiind incapabil emoțional să facă distincția dintre realitate și fantezie, în anumite momente de supraîncărcare emoțională, găsește acestor emoții un sens…prin atribuirea subiectivă a cauzalității. De aici și posibilitatea ca anumite comportamente să se bazeze pe o iluzie, iar interpretarea lor să fie la fel de iluzorie sau bazată pe un raționament fals.
Oamenii au tendința să considere că dacă două lucruri sunt asociate, unul este determinat de celălalt, sau este cauzat. Spre exemplu : politică/corupție, având credința că succesul în politică este neapărat determinat de un comportament corupt. Sau că un om de treabă este un bun conducător.
În dinamica de grup a organizatiei politice din care am făcut parte am întâlnit acesta iluzie a cauzalității, alături de credința că membrii partidului antipatizat ,,sunt” corupți, pe când cei din propria organizație sunt deosebit de onesti în mare majoritate!
Din experiența personală, am concluzionat că atunci când oponenții mei, interni și externi organizației, s-au simțit incapabili să ducă o competiție bazată pe obiectivitate și argument, prin prejudecată și stereotip, prin discriminare, chiar dacă nu am fost, și-au dorit să fiu controversat. Acest fenomen psihologii îl numesc iluzia omogenității în grup.
(Va urma)

BACK TO TOP