Opinion · 879 · 14.01.2023

Psihologul Petre Popp despre ,,PREȚUIȚII și NEGLIJAȚII” de la Industria Sârmei Câmpia Turzii

By REDACȚIE
Psihologul Petre Popp despre  ,,PREȚUIȚII și NEGLIJAȚII” de la Industria Sârmei Câmpia Turzii

Dragi prieteni, vă propun o mică incursiune în memoria afectivă a perioadei de început a comunității Câmpia Turzii, în primele două decenii de funcționare a celui mai mare factor de dezvoltare zonală ,,Industria Sârmei”

O perioadă de pionerat cu multe provocări, o etapă ce a pus fundamentele unei culturi organizaționale structurată pe performanță și pe formarea unei clase de muncitori specializați în științele metalurgiei, țărani fără pământ aduși de la munca câmpului și calificați în sectorul fabricării oțelului.

Această mică călătorie a cunoașterii mentalității de atunci, o putem realiza cu ajutorul gândurilor scrise de fondatorul fabricii, industriașul Iszo Diamant, scrise într-un *jurnal personal… și în frământările consemnate într-un ,,ad memoire” zilnic… al primului inginer român din uzină și anume directorul Ionel Floașiu și însemnările de viață a emancipatului inginer șef Victor Ungureanu. Trei personalități ce au contribuit la formarea muncitorului român la început de sec XX într-o comunitate cu tradiție agrară. Trei caractere diferite, multicultural ca geneză, o compilație între pragmatismul și planificarea unui evreu, disciplina și acribia unui greco-catolic universal, alături de toleranta și râvna de afirmare a ființei naționale, al unui creștin-ortodox. Uimitor este faptul cum toți au trecut peste diferendele date de originea lor culturală, uniți de un singur obiectiv ,,Industria Sârmei”.

Ce trebuie înțeles de la început este faptul că la anul 1920, Industria Sârmei a fost pusă în operă de către muncitori specializați: austrieci, germani, evrei, slovaci, maghiari…etc. în număr de cca 100, prima săpătură la fundația fabricii fiind dată la 10 septembrie 1920.

În anul 1922, Industria Sârmei, avea 240 de angajați formați din muncitori/maiștri și ingineri străini, specializați și din muncitori români, necalificați, sau în curs de calificare, foști lucrători în muncile agricole. Bineînțeles că diferența de calificare a însemnat și performanță mai mare și salar pe măsură, fapt ce a creat nemulțumiți și ideea că străinii sunt ,,prețuiții” iar autohtonii sunt ,,neglijații”...

Iată ce scrise Iszo Diamant în *jurnalul lui personal, citez: […] era evident că diferența considerabilă dintre câștigurile muncitorilor autohtoni și și cele a străinilor a stârnit invidia celor dintâi, pentru că, pe atunci erau pe ordinea de zi polemicile între ,,prețuiții” străinii și localnicii ,,neglijați” care, desigur, au venit, de mai multe ori, în fata autorităților sub masca antiromânismului…”

Jurnalul a fost publicat în lucrarea ,,Iszo Diamant- Romanul vieții unei întreprinderi (1920-1940), publicat sub egida Institutului de Istorie ,,Gheorghe Baritiu” din Cluj-Napoca, ediție critică în limba română de: Varga Atila și Adrian Crivii

Va urma

BACK TO TOP