Construcția fabricii a început în a doua jumătate a lunii septembrie din anul 1920, după relatările lui Iszo Diamant (părintele efectiv al fabricii), consemnate în jurnalul său personal, un document istoric autentic, publicat de Institutul de Istorie Gh. Barițiu, prin grija lui Atilla Varga și Adrian Crivii,…că prima săpătură a fost pe 10 septembrie…

Lucrarea ce implica pe lângă o cantitate mare de materiale de construcții și un volum considerabil de muncă, o muncă ce a s-a făcut cu 200 și mai bine de oameni din populația comunei Câmpia Turzii, a așezărilor din vecinătatea ei (Luna, Viisoara, Triteni, Ceanu Mare și zona Apusenilor), atrași din rândul celor mai nevoiași fii ai satelor, a căror ocupație firească era munca câmpului în agricultura la cei avuți…Dar trebui să menționam și prezenta unor meseriași autohtoni (zidari, dulgheri, tâmplari, fierari). Toți aceștia plătiți pentru serviciile făcute luni de zile, într-un așa zis ,,sezon mort” pentru muncile câmpului, întrucât lucrările de construcției a fabricii s-au realizat în sezonul rece ,,toată iarna, la lumina și căldura gazului metan” - consemnează Mircea Nemeș în lucrare Industria Sârmei 1920-2000

Dintre emigranții (ca să folosim un termen foarte utilizat în zilele noastre) rămași fără slujbă în țara lor ca o consecință a problemelor economice postbelice, care siliți de împrejurări s-au stabilit aici, considerând momentul ca o oportunitate, muncitori care majoritatea erau cehoslovaci și germani care întruchipau virtuțile: pricepere, ordine și disciplină, muncă și tenacitate. Pe lângă aceștia, dar într-o mai mică măsură, s-au alăturat muncitori austrieci, precum și câțiva unguri și polonezi, meseriași socotiți echivalenții nemților (cu îi denumea localnicii -poporul). Izvoarele nu sunt foarte clare în privința numărului lor (străinilor), s-a vehiculat cifra 100 (cifra care în funcție de lucrări și de stadiul lor a fluctuat).

Ce este demn de menționat și interesant de reținut (am fost întrebat cu privire la acest aspect), este faptul că aceștia până în anul 1926, au plecat aproape în totalitate înapoi, fiecare de unde venise. Și încă a unui fapt, gândirea, raționamentul și managementul economic și tehnic a fost a unui industriaș evreu și anume Iszo Diamant, care a fost asistat și ajutat de familie (sora lui, ingineră de profesie a făcut schițele si planul clădirilor).

Ca psiholog, din punct de vedere a psihologiei muncii si a cea organizatorică, metaforic putem spune că momentul construirii fabricii Industria Sârmei, a fost o perioadă în care au coexistat două lumi: una a meseriașilor străini, veniți pe aceste meleaguri si a alta a muncitorilor localnici necalificați, amblele lumi unite de un scop, bunăstarea, stare socială greu de găsit în acea perioadă istorică în Europa.

PS: În anul 1921, Industria Sârmei Câmpia Turzii avea 240 de angajați