Știți ce-i datorează Viena lui Nicolae Dumba? (mereu am auzit doar ce datorăm noi imperiului, pe plan cultural).

Imaginea e din 27 martie 1900, la funeraliile lui Nicolae Dumba, aromânul, oierul, baronul, filantropul, bancher imperial și membru al parlamentului austriac!

A dat cadou Austriei Filarmonica din Viena, de pe strada Dumbastrasse (din imagine) și multe altele!

A finanțat valsul DUNĂREA ALBASTRĂ al lui Johann Strauss!

NICOLAE DUMBA A MURIT LA 23 MARTIE 1900, LA BUDAPESTA, ÎN CASA CUMNATULUI SĂU, GHEORGHE IOANOVICI (sotiile lor, Maria Dumba și Sofia Ioanovici fiind surori).

O familie macedoromână renumită la Viena era familia Dumba. Cel mai ilustru membru a fost Nicolae Dumba.

Fiind un mare amator de muzică, în 1856 a fost ales vicepreşedinte al Societăţii de muzică. El a protejat Şcoala de pictură din Viena şi îndeosebi pe tînărul pictor Makart. Casa sa a fost un timp îndelungat centrul vieţii artistice din Viena. În 1870 intră în viaţa politică şi îşi făcu o carieră strălucită.

Pe lîngă toate, patrona România Jună, cercul de lectură al studenţilor români din Viena.

MIHAIL DUMBA (1828- 1894), FRATELE RENUMITULUI NICOLAE DUMBA.

Cei doi fii ai lui Sterio Dumba dobîndesc poziţii proeminente în viaţa economică şi politică a Austriei. Astfel MIHAIL DUMBA va ajunge chiar director al Băncii Naţionale a Austriei.

Ca şi tatăl lor, fratii Michael şi Nicolae Dumba au întreţinut strînse legături economice cu România, fiind proprietarii unor moşii în Ilfov. Pentru meritele lor în ridicarea producţiei agricole, fraţii Dumba au fost decoraţi de Guvernul României.

Nu este de trecut cu vederea nici contribuţia fraţilor Dumba la educaţia culturală şi religioasă a ţăranilor de pe moşiile lor.

La Viena există şi astăzi o stradă care poartă numele acestei familii: „Dumbastrasse”. Fiind un mare amator de muzică, în 1856 a fost ales vicepreşedinte al Societăţii de muzică.

El a protejat Şcoala de pictură din Viena şi îndeosebi pe tînărul pictor Makart. Palatul său a fost, timp îndelungat, centrul vieţii artistice din Viena. În 1870 a intrat în viaţa politică şi a făcut o carieră strălucită. Pe lîngă toate, a patronat „România Jună”, cercul de lectură al studenţilor români din Viena.

A devenit o importantă personalitate a vieţii financiare, vicepreşedinte al Băncii Comerciale din Viena, politice (membru al Parlamentului), dar şi culturale a Austriei, ajungînd unul dintre cei mai activi sprijinitori, mecena al artei vremii sale. Lista funcţiilor şi contribuţiilor sale în acest domeniu este impresionantă: conducător al „Kunstverein” (asociaţia artiştilor), curator al unor muzee, iniţiator al ridicării unor construcţii şi monumente (palatul său din Parkring, care a fost decorat de Gustav Klimt, ale cărui lucrări îm podobesc şi Castelul Peleş), colaborator al „Akademie der bildenen Kunste” (Academia de Arte Plastice), promotor al unor investigaţii arheologice, consilier al Ministerului Culturii şi Învăţămîntului, sprijinitor al unor asociaţii muzicale, între care „Musikverein”.

Una dintre cele mai importante contribuţii ale lui Nicolae Dumba se leagă de donarea către Arhiva „Franz Schubert” a unei importante colecţii de autografe şi manuscrise.

Pentru milioane de oameni de pe întreg globul, Anul Nou începe cu concertul festiv al Filarmonicii din Viena, dar puţini ştiu că frumoasa clădire în care are loc concertul există datorită lui Nicolae Dumba. Wiener Musikverein (Asociaţia Muzicală Vieneză), prescurtată de obicei Musikverein, este o sală de concerte din districtul Innere Stadt al Vienei, Austria. Ea este sediul orchestrei Filarmonicii din Viena. Datorită acusticii sale, „Sala Mare” (Großer Saal) este considerată una dintre cele mai bune săli de concerte din lume. Ea a fost construită ca sală nouă de concerte de către Gesellschaft der Musikfreunde, pe o bucată de teren pusă la dispoziţie, în 1863, de către împăratul Franz Joseph I al Austriei. Proiectul său a fost realizat de către Theophil Hansen în stilul neoclasic al unui templu grecesc antic, cuprinzînd o sală de concerte şi o sală mai mică pentru muzică de cameră.

Clădirea a fost inaugurată la 6 ianuarie 1870. Cel mai important donator a fost Nicolae Dumba, al cărui nume a fost dat de către guvernul austriac uneia dintre străzile din jurul Musikverein.

Nicolae Dumba a rămas în istorie pentru patronajul său în domeniul culturii: construieşte sediul Filarmonicii din Viena, interiorul Academiei din Antena, donează 50.000 de guldeni Societăţii Corale din Viena, donează peste 200 de manuscrise originale ale lui Schubert oraşului Viena, etc. Prieten apropiat al lui Wagner, Strauss (care a compus cunoscutul vals „Dunărea albastră” în palatul Dumba), el l-a descoperit şi susţinut pe Schubert, a fost prieten şi susţinător al lui Klimt, Makart, Kundmann.

Nu există enciclopedie serioasă a Austriei ori Ungariei care să nu-i pomenească numele. La 35 de ani, a devenit vicepreşedinte al Băncii Imperiale. A fost ales în Dietă şi, la scurt timp, în Senatul Imperial, unde a susţinut, prin discursuri strălucite, interesele Regatului Român, fiind cel mai generos sprijinitor al tuturor întreprinderilor culturale şi sociale ale Românilor, de acolo.

Acest Mecena al artelor, a susţinut financiar ridicarea splendidei statui a lui Mozart la Viena şi a oferit mai bine de 20.000 de ducaţi societăţii literare „Junimea Română”, societate a studenţilor români din capitala autriacă.

Nicolae Dumba a fost preşedintele – şi nu de formă – a nenumărate comitete culturale şi artistice. În cele mai multe cazuri, el era iniţiatorul. Două dintre cele mai maiestuoase statui din Viena – a lui Goethe şi a lui Schiller – au fost înălţate graţie muncii şi jertfelor personale ale lui Dumba. Şi multe din realităţile cele mai preţioase ale muzeelor vieneze fac parte din tezaurul adunat de el.

A murit subit, la 23 martie 1900 la Budapesta, în casa cumnatului său, Gheorghe Ioanovici de Duleu, la vîrsta de 70 de ani.

I se organizează funeralii de stat.

Pentru meritele sale în domeniile artei şi ştiinţei, Nicolae Dumba a fost ales cetăţean de onoare al oraşului Viena la 25 iulie 1890, şi îşi doarme somnul de veci în Cimitirul central al oraşului, pe aleea compozitorilor, între J. Brahms şi Johann Strauss fiul. Trupul său neînsufleţit a fost depus în clădirea Societăţii „Prietenii Muzicii din Viena”, al cărei inimos sprijinitor a fost de-a lungul vieţii sale.

La dispariţia lui Nicolae Dumba, ziarele vremii îl portretizează ca fiind unul dintre cei mai importanţi oameni ai secolulului al 19-lea. A fost membru de onoare a mai multor instituţii. Pentru activitatea sa multilaterală a primit mai multe decoraţii, printre altele:

Membru (1870) şi membru de onoare al Academiei de Arte Frumoase din Viena (1880); Membru de onoare al Prietenii Societăţii de Muzică din Viena (1877);

Cetăţean de onoare al Vienei (25 iulie 1890).

Informații de la Institutul Român de cercetări a românilor în Ungaria.