Chizeșii” în jocul popular din Ghiriș și Sâncrai

Un obicei folcloric profund înrădăcinat în cultura locală a românilor din Ghiriș și Sâncrai, cunoscut sub numele de “Chizeșii,” a fost păstrat cu sfințenie de-a lungul generațiilor, reprezentând o autentică tradiție locală ce se întinde în timpuri imemoriale. Acest joc se desfășura în fiecare duminică după-amiaza și în sărbători, începând cu orele 14 și continuând până la lăsarea serii. El aduna tineretul local, atât băieți cât și fete, într-un cadru festiv animat de sunetul unui taraf alcătuit din trei instrumentiști: doi cântând la “ceteri” (vioara I și vioara II) și unul la contrabas.

Pe vreme frumoasă, jocul avea loc într-un spațiu deschis, de obicei curtea unei gospodării locale, unde tinerii dansau și se bucurau de ritmurile muzicii tradiționale. În zilele cu condiții meteorologice neprielnice, jocul era mutat într-o șură sau într-o casă mai mare, special aleasă pentru acest eveniment. Chiar și atunci, atmosfera festivă rămânea la fel de vibrantă, cu tinerii demonstrându-și priceperea în dansuri tradiționale și învățând unii de la alții.

Un aspect interesant al acestui joc era participarea, ocazional, a unor invitați, de obicei feciori și uneori fete, veniți din satele învecinate. Acești invitați erau cunoscuți sub numele de “lăutăreni” și se bucurau de un loc de onoare în cadrul evenimentului. Feciorul “lăutărean” avea privilegiul de a juca imediat după feciorul localnic, fiind un fel de “omagiu” adus oaspeților.

Pe lângă aspectul social și de distracție, jocul Chizeșilor era o oportunitate pentru tinerii din Ghiriș de a-și arăta măiestria în jocurile tradiționale românești. Printre acestea se numărau Învârtita, purtata, bătuta, și ungurească, care făceau parte din repertoriul obișnuit al acestor întâlniri. În sărbători, se adăugau și jocuri precum hora și sârba, care ridicau nivelul de energie și entuziasm al petrecerii. De asemenea, nu puteau lipsi “ponturile” făcute de feciori, adăugând un element de competiție și strălucire evenimentului.

Muzicanții care susțineau aceste petreceri erau, de obicei, localnici sau din satele învecinate. Aceștia erau angajați pe întreg sezonul anului, adică din primăvară până în toamnă, și erau plătiți atât cu bani, cât și cu produse alimentare, de către așa-numiții “chizesi” sau “tizesi.” Într-un gest de generozitate, fetele aduceau mâncare pentru muzicanți, iar feciorii contribuiau cu băutură, contribuind astfel la menținerea atmosferei festive.

Aceste tradiții, precum jocul Chizeșilor din Ghiriș și Sâncrai, au reprezentat o parte esențială a patrimoniului cultural al comunităților românești, oferind un cadru în care tinerii puteau păstra și transmite această moștenire valoroasă, iar evenimentele erau întotdeauna așteptate cu nerăbdare ca momente de bucurie și comuniune în comunitate. 📷 Fotografie: Tineri “chizeși” din Ghiriș în perioada interbelică Sursa: Câmpia Turzii, Cultura, Istorie și Civilizație, autor Mircea Nemeș