Studiind arhitectura bisericilor de lemn din Transilvania, Aliver Velescu în lucrarea “Un document pierdut într-o acuarela inedită” consemna că “În colectia de Stampe a Muzeului Național de la Budapesta se păstrează originalul unei acuarele cu dimensiunile de 28,5 x 38,5 cm semnată în colțul din stânga jos V. Melka, iar sub iscălitură este scris de aceași mână cu litere cursive “M.N CSÁN”.

Este o frumoasă reproducere a unei biserici de lemn din M.N CSÁN, și este fără îndoială, numele prescurtat al satului Ceanu Mare (Mező Nagy Csan).

Și autorul continuă făcând o minuțioasă descriere a unui monument dispărut cu mai mult de un secol în urmă (1900).

“Aşadar, pe o coastă de deal – nivelarea terenului cu plăci de piatră sub prispă apar clar în desen, ca şi treptele de acces din faţa intrării clopotniţei cu foişor. Acesta din urmă este scos în consolă având scândurile parapetului lucrat la partea lor inferioară. Deasupra foişorului se înalţă o biserică de lemn cu o învelitoare înaltă de şindrilă din care se desprinde turnul încadrat de 4 turnuleţe la fiecare colţ. Construcţia fleşei este susţinută de grinzi care se sprijină pe câte trei arce de lemn şi care dau o ritmicitate arhitecturii turnului.

Învelitoarea bisericii, în 4 ape, acoperă pronaosul şi naosul şi bineînţeles prispa care înconjoară parţial biserica. Absida, de plan poligonal, decroşată, are o învelitoare proprie, susţinută de console masive."

Partea caracteristică a bisericii dispărute de la Ceanu Mare o constituie prispa de pe faţada de sud şi care continuă şi cu faţada de vest. Având un parapet din scânduri traforate, accesul în prispă se face prin latura de sud printr-o portiţă subliniată de un chenar de lemn – soluţie întâlnită şi la unele monumente de lemn din Moldova.

Peretele exterior al bisericii era pictat, în acuarelă distingându-se destul de clar unele figuri având zugrăvite în jurul capului nimburi de sfinţi. Golul de fereastră care se observă, presupune o lărgire a ei, ulterioară construcţiei bisericii, întrucât se poate observa cum chenarul ei taie o parte din vechea pictură.

Foartă frumoasă trebuie să fi fost uşa de intrare în biserică. Melka a desenat un ancadrament ogival ale cărei baghete se încrucişau la partea superioară, o reuşită replică în lemn a unui chenar gotic.

Frumuseţea şi bogăţie decoraţiei exterioare lasă să se presupună şi un interior lucrat cu aceeaşi măiestrie, dar al cărui aspect nu va mai putea fi cunoscut din păcate niciodată.”

Cenanii în vârstă știu de la părinții și bunicii lor, doar că, undeva, la Nuci, pe dealul Strâmbului ar fi existat o bisericuța de lemn, fără să poată da detalii, iar în Hrisovul bisericii este menţionată data edificării acelei biserici: 1725 conform inscripţiei aflată pe una din uşile împărăteşti descoperită în podul bisericii actuale.

Foto: După acuarela de la Budapesta, autor V. Melka