Congresul PSD nu a fost un eveniment politic obișnuit, de alegere a unei noi echipe. Poate că nu a arătat așa multă emoție, emoția fiind, în multe situații, corelată cu criza sau cu conflictele interne, dar a arătat liniștea și coeziunea unui partid care are un proiect clar și un posibil traseu viitor fără sinusoide.
Fiind un an electoral și având ca miză și lansarea candidatului la Președinția României, Congresul PSD a fost un eveniment mult mai complex care a arătat câteva lucruri::

✅ În primul rând, 𝐬𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐞𝐜𝐡𝐢𝐥𝐢𝐛𝐫𝐮 𝐥𝐚 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚 𝐚𝐣𝐮𝐧𝐬, î𝐧 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭 𝐦𝐨𝐦𝐞𝐧𝐭, 𝐏𝐒𝐃. După dezastrul din 2019, Noul PSD, așa cum l-am numit noi în 2020, este acum un proiect realizat. Rezultatele alegerilor din acest an au arătat că PSD a redevenit partidul cel mai important al României. A câștigat, pentru prima data după 1990, câteva reședințe de județ inaccesibile anterior și a realizat scoruri bune, în progresie față de anul 2000, peste tot în țară.
✅În al doilea rând, s-a văzut pentru prima dată un 𝐞𝐟𝐨𝐫𝐭 𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭𝐞𝐠𝐢𝐜 𝐚𝐥 𝐏𝐫𝐞ș𝐞𝐝𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐮𝐢 𝐂𝐢𝐨𝐥𝐚𝐜𝐮 𝐝𝐞 𝐚 𝐚𝐝𝐮𝐜𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐮𝐥ț𝐢 𝐭𝐢𝐧𝐞𝐫𝐢 î𝐧 𝐞𝐜𝐡𝐢𝐩𝐚 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐝𝐮𝐜𝐞𝐫𝐞. Este un lucru important în ceea ce privește viitorul partidului și al social-democrației din România.
✅În al treilea rând, s-a văzut preocuparea pentru echilibrul de gen, Președintele Marcel Ciolacu a transmis criteriul socialist: minimum 30% femei pe locuri eligibile pe listele pentru alegerile parlamentare din acest an.
✅A existat 𝐮𝐧 𝐩𝐫𝐨𝐠𝐫𝐚𝐦 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜 𝐟𝐨𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐞𝐬𝐚𝐧𝐭 î𝐧 𝐝𝐢𝐬𝐜𝐮𝐫𝐬𝐮𝐥 𝐥𝐮𝐢 𝐌𝐚𝐫𝐜𝐞𝐥 𝐂𝐢𝐨𝐥𝐚𝐜𝐮: simbioza între un proiect de societate și proiectul economic cu care proiectăm România în viitor. După două decenii, economia revine ca prioritate în programele politice. Partidele de dreapta au dat tonul politicii prin președinți și premieri care s-au concentrat doar pe democrație și pe diferite forme de libertăți. Evident, toate acestea sunt valori importante și pentru noi, socialiștii, dar fără preocupare pentru dezvoltare se deteriorează atât democrația, cât și solidaritatea socială și națională.
✅S-a accentuat și 𝐧𝐞𝐯𝐨𝐢𝐚 𝐝𝐞 𝐚 𝐟𝐢 𝐦𝐞𝐫𝐞𝐮 𝐚𝐭𝐞𝐧ț𝐢 𝐥𝐚 𝐨𝐩𝐨𝐫𝐭𝐮𝐧𝐢𝐭ăț𝐢𝐥𝐞 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐥𝐞 𝐨𝐟𝐞𝐫ă 𝐔𝐧𝐢𝐮𝐧𝐞𝐚 𝐄𝐮𝐫𝐨𝐩𝐞𝐚𝐧ă, nu numai din perspectiva fondurilor și a proiectelor, dar și ca valori, civilizație și grija noastră pentru protejarea diasporei. Nu doar atenție, ci mai ales conectarea continuă cu realitatea europeană, atât cea din Europa deja constituită, dar și cea din țările aflate pe drumul extinderii viitoare. În acest sens a fost înființat și postul de vicepreședinte pentru afaceri europene pe care-l conduc.
✅ Aș mai accentua un lucru important: 𝐬𝐮𝐧𝐭𝐞𝐦 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐮𝐥ț𝐢 𝐯𝐢𝐜𝐞𝐩𝐫𝐞ș𝐞𝐝𝐢𝐧ț𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐓𝐫𝐚𝐧𝐬𝐢𝐥𝐯𝐚𝐧𝐢𝐚 ș𝐢 𝐁𝐚𝐧𝐚𝐭 𝐝𝐞𝐜â𝐭 î𝐧 𝐭𝐫𝐞𝐜𝐮𝐭, un semn bun și important pentru ardeleni, care trebuie interpretat ca un mesaj privind preocuparea pentru orizontul de așteptare al populației din aceste regiuni ale țării, populație unde, în ultimii ani, a dominat dreapta pedisto-liberală.

Dar poate cel mai important lucru de la Congresul PSD din 24 august este acela că. 𝐨𝐝𝐚𝐭ă 𝐜𝐮 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭 𝐦𝐨𝐦𝐞𝐧𝐭 î𝐧𝐜𝐞𝐩𝐞, 𝐜𝐮 𝐚𝐝𝐞𝐯ă𝐫𝐚𝐭, 𝐜𝐚𝐦𝐩𝐚𝐧𝐢𝐚 𝐞𝐥𝐞𝐜𝐭𝐨𝐫𝐚𝐥ă 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐏𝐫𝐞𝐳𝐢𝐝𝐞𝐧ț𝐢𝐚𝐥𝐞. Fără candidatul celui mai mare partid din România, singurul despre care știm că intră în turul doi, competiția era doar un fel de start fals. Acum oamenii pot să compare, pot să evalueze și au de unde alege.
Ce am constatat nou și interesant la demersul de candidatură al lui Marcel Ciolacu, dincolo de densitatea proiectului prezidențial, ar fi câteva chestiuni de accent și de noutate pentru discursul politic tradițional de la noi:
🔛𝐒𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐭𝐨𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢. Dacă până acum Marcel Ciolacu părea să fie exagerat de elegant cu Președintele Iohannis, asprimea tonului, atunci când, sâmbătă, a vorbit despre ”președintele absent”, a arătat că vom avea o campanie dură. Chiar dacă nu a fost un discurs anti-PNL, așa cum au înțeles unii liberali sau cum au crezut ei că sunt interesanți dacă scriu asta, discursul președintelui a trasat câteva ”linii roșii”, cum le place liberalilor să le numească, linii care vor defini dezbaterea electorală stânga-dreapta în campanie. Mă refer la viziunea despre stat, la partizanatul politic al președinților de dreapta, la ”tradiția” acestora de a depăși atribuțiile Constituționale, la muncă versus capital și altele.
🔛𝐌𝐨𝐝𝐞𝐫𝐧𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐢𝐝𝐮𝐥𝐮𝐢. De obicei, liderii ajunși în acest punct, caută să stăvilească evoluția, crezând că este de ajuns, că trebuie stabilitate și echilibru. Din contră, Marcel Ciolacu a propus cota de gen și a adus, în prim-planul partidului, mai mulți tineri.
🔛𝐂𝐮𝐫𝐚𝐣𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐚 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐢 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐥𝐢𝐛𝐞𝐫𝐭𝐚𝐭𝐞, 𝐢𝐧𝐜𝐥𝐮𝐬𝐢𝐯 𝐜𝐞𝐚 𝐬𝐞𝐱𝐮𝐚𝐥ă. Nu doar în discurs, dar și promovând oameni care sunt cunoscuți pentru militantism și apropiere de organizații nonguvernamentale care duc luptele pentru libertăți, astăzi.
🔛𝐍𝐮 𝐚 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐢𝐭 𝐜𝐚 𝐮𝐧 𝐜𝐚𝐧𝐝𝐢𝐝𝐚𝐭 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐯𝐫𝐞𝐚 𝐭𝐨𝐭𝐮𝐥, 𝐜𝐢 𝐚 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐢𝐭 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 î𝐦𝐩ă𝐫ț𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐢𝐢. Este ceva nou pentru politica românească, unde un lider odată instalat vrea să ocupe toată scena puterii, indiferent dacă acest lucru este legal sau constituțional. Chiar dacă sondajele arată că oamenii vor un președinte jucător, președintele PSD a insistat pe modelul parteneriatului și poate chiar al coabitării.
🔛𝐍𝐮 𝐬-𝐚 𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭𝐚𝐭 𝐩𝐞 𝐬𝐢𝐧𝐞 𝐜𝐚 𝐟𝐢𝐢𝐧𝐝 𝐨𝐦𝐮𝐥 𝐩𝐫𝐨𝐯𝐢𝐝𝐞𝐧ț𝐢𝐚𝐥, 𝐬𝐮𝐩𝐞𝐫-𝐜𝐚𝐧𝐝𝐢𝐝𝐚𝐭𝐮𝐥, 𝐝𝐞ț𝐢𝐧ă𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐚𝐛𝐬𝐨𝐥𝐮𝐭 𝐚𝐥 𝐯𝐨𝐜𝐚ț𝐢𝐞𝐢, 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫ă, 𝐚 𝐬𝐩𝐮𝐬, 𝐜𝐮 𝐬𝐢𝐧𝐜𝐞𝐫𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞: ”Muncesc în fiecare zi – eu cu mine – să evoluez ca om, să progresez ca politician, să cresc ca lider, astfel încât să devin președintele pe care românii și-l doresc. Un președinte pentru toți!”.
🔛𝐀 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐮𝐧 𝐝𝐢𝐬𝐜𝐮𝐫𝐬 𝐬𝐭𝐫𝐚𝐭𝐞𝐠𝐢𝐜, 𝐝𝐚𝐫 𝐧𝐮 𝐚 𝐟ă𝐜𝐮𝐭 𝐧𝐢𝐜𝐢𝐨 𝐢𝐬𝐭𝐞𝐫𝐢𝐞 𝐚𝐧𝐭𝐢-𝐬𝐮𝐯𝐞𝐫𝐚𝐧𝐢𝐬𝐭ă, așa cum este la modă acum, nu doar la noi, dar chiar și în Europa. A vorbit cu înțelegere și maturitate despre cei vulnerabili, despre oameni și problemele lor, de zi cu zi, despre toți cei care merită să fie în centrul acțiunii clasei politice nu numai în prag de alegeri, dar în fiecare zi. Este clar că este vorba despre o strategie pentru turul doi care începe încă de acum, iar Marcel Ciolacu nu vrea să repete greșelile altor candidați de stânga care au clacat la bătălia pentru turul al doilea, unde nu partidul este decisiv, ci candidatul și forța lui de a convinge oameni din afara propriului partid.
🔛În schimb, mi-a plăcut că 𝗮 𝗮𝘃𝘂𝘁 𝗰𝘂𝗿𝗮𝗷𝘂𝗹 𝗱𝗲 𝗮 𝗻𝘂 𝘀𝘂𝗽𝗿𝗮𝗮𝗹𝗶𝗺𝗲𝗻𝘁𝗮 𝗰𝘂 𝗺𝗲𝘀𝗮𝗷𝗲 ș𝗶 𝘀𝗶𝗺𝗯𝗼𝗹𝘂𝗿𝗶 𝘂𝗻 𝗲𝗹𝗲𝗰𝘁𝗼𝗿𝗮𝘁 𝗰𝗼𝗻𝘀𝗲𝗿𝘃𝗮𝘁𝗼𝗿, 𝘁𝗿𝗮𝗱𝗶ț𝗶𝗼𝗻𝗮𝗹𝗶𝘀𝘁, pe care mult timp a tot mizat PSD, uitând că și electoratul se schimbă, biologic sau cultural, chiar. A fost decent cu referirile la familie, credință sau patrie.

Dacă aș fi vorbit la Congres i-aș fi spus, cu prietenie, președintelui PSD un lucru pe care sigur îl intuiește sau îl simte:
𝐃𝐫𝐮𝐦𝐮𝐥 𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐂𝐨𝐭𝐫𝐨𝐜𝐞𝐧𝐢 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐨 𝐠𝐨𝐥𝐠𝐨𝐭ă, 𝐩𝐥𝐢𝐧ă 𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐟𝐞𝐫𝐢𝐧ță, 𝐝𝐞 𝐚𝐭𝐚𝐜𝐮𝐫𝐢 𝐧𝐞𝐝𝐫𝐞𝐩𝐭𝐞 ș𝐢, 𝐮𝐧𝐞𝐨𝐫𝐢, 𝐝𝐞 𝐥𝐨𝐯𝐢𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐬𝐮𝐛 𝐜𝐞𝐧𝐭𝐮𝐫ă. 𝐍𝐨𝐫𝐦𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 î𝐧 𝐬𝐢𝐧𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐚𝐜𝐜𝐞𝐩𝐭𝐚𝐭ă 𝐝𝐞 𝐭𝐨𝐚𝐭ă 𝐥𝐮𝐦𝐞𝐚 𝐝𝐨𝐚𝐫 î𝐧 𝐝𝐢𝐬𝐜𝐮𝐫𝐬, 𝐜𝐡𝐢𝐚𝐫 𝐜𝐮 𝐬𝐢𝐧𝐜𝐞𝐫𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞, 𝐝𝐚𝐫 𝐩𝐨𝐬𝐭𝐮𝐫𝐚 𝐝𝐞 𝐚 𝐜𝐚𝐧𝐝𝐢𝐝𝐚 𝐥𝐚 𝐜𝐞𝐚 𝐦𝐚𝐢 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐧𝐢𝐜ă 𝐩𝐨𝐳𝐢ț𝐢𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐬𝐭𝐚𝐭 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐮𝐧𝐚 𝐞𝐱𝐜𝐞𝐩ț𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥ă, 𝐝𝐞𝐜𝐢 𝐬𝐟𝐢𝐝𝐞𝐚𝐳ă 𝐧𝐨𝐫𝐦𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚. 𝐈𝐧𝐭𝐫𝐚𝐫𝐞𝐚 î𝐧 𝐚𝐜𝐞𝐚𝐬𝐭ă 𝐥𝐮𝐩𝐭ă î𝐢 𝐬𝐩𝐞𝐫𝐢𝐞 𝐩𝐞 𝐦𝐮𝐥ț𝐢, 𝐚𝐝𝐮𝐜𝐞 𝐝𝐮ș𝐦𝐚𝐧𝐢 𝐧𝐞𝐚ș𝐭𝐞𝐩𝐭𝐚ț𝐢, 𝐚𝐥𝐢𝐚𝐧ț𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐚 𝐧𝐚𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 ș𝐢 𝐭𝐫ă𝐝ă𝐫𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐞𝐫𝐜𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐦𝐚𝐱𝐢𝐦ă 𝐩𝐫𝐨𝐱𝐢𝐦𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞. 𝐉𝐨𝐜𝐮𝐥 î𝐧 𝐬𝐢𝐧𝐞 𝐧𝐮 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐧𝐢𝐜𝐢 𝐬𝐢𝐦𝐩𝐥𝐮, 𝐧𝐢𝐜𝐢 𝐧𝐨𝐫𝐦𝐚𝐥, 𝐢𝐚𝐫 𝐧𝐨𝐫𝐦𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐧𝐮 𝐭𝐞 𝐚𝐣𝐮𝐭ă, î𝐧 𝐜𝐞𝐥𝐞 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭𝐞 𝐜𝐚𝐳𝐮𝐫𝐢. 𝐄𝐬𝐭𝐞 𝐨 𝐥𝐮𝐩𝐭ă 𝐜𝐮 𝐜𝐨𝐬𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭𝐞 î𝐧 𝐩𝐥𝐚𝐧 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐧𝐚𝐥, 𝐢𝐚𝐫 𝐯𝐢𝐜𝐭𝐨𝐫𝐢𝐚, 𝐝𝐚𝐜ă 𝐯𝐢𝐧𝐞, 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐮𝐧 𝐛𝐞𝐧𝐞𝐟𝐢𝐜𝐢𝐮 𝐝𝐨𝐚𝐫 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐜𝐞𝐢𝐥𝐚𝐥ț𝐢, 𝐝𝐚𝐜ă 𝐚𝐢 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐚 𝐫ă𝐦â𝐧𝐞 𝐭𝐮 î𝐧𝐬𝐮ț𝐢. Î𝐢 𝐝𝐨𝐫𝐞𝐬𝐜 𝐥𝐮𝐢 𝐌𝐚𝐫𝐜𝐞𝐥 𝐂𝐢𝐨𝐥𝐚𝐜𝐮 𝐬ă 𝐜âș𝐭𝐢𝐠𝐞, 𝐢𝐚𝐫 𝐥𝐚 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐥 𝐝𝐞 𝐦𝐚𝐧𝐝𝐚𝐭, 𝐬𝐚𝐮 𝐦𝐚𝐧𝐝𝐚𝐭𝐞, 𝐬ă 𝐩𝐨𝐚𝐭ă 𝐬𝐩𝐮𝐧𝐞 𝐥𝐚 𝐟𝐞𝐥: 𝐬𝐮𝐧𝐭 ș𝐢 𝐚𝐦 𝐫ă𝐦𝐚𝐬 𝐮𝐧 𝐨𝐦 𝐧𝐨𝐫𝐦𝐚𝐥, 𝐜𝐡𝐢𝐚𝐫 𝐝𝐚𝐜ă 𝐭𝐨ț𝐢 𝐚ț𝐢 𝐯𝐫𝐮𝐭 𝐬ă 𝐟𝐚𝐜𝐞ț𝐢 𝐚𝐥𝐭𝐜𝐞𝐯𝐚 𝐝𝐢𝐧 𝐦𝐢𝐧𝐞! 𝐌ă 𝐛𝐮𝐜𝐮𝐫 𝐜ă 𝐧𝐮 𝐚ț𝐢 𝐫𝐞𝐮ș𝐢𝐭!