Pentru cei opt militari ai noștri, ziua de miercuri, 2 martie 2022, a început ca oricare altă zi; cu sentimentul datoriei pe care l-au avut încă din momentul în care au îmbrăcat uniforma militară, când au jurat că vor răspunde la prezent în orice moment, chiar cu prețul vieții.

Căpitan-comandor (pm) - Bogdan Florin,
Căpitan (pm) - Pătrașcu Gheorghe Sorin,
Sublocotenent (pm) - Banu Gelu,
Sublocotenent (pm) - Carp Vlad,
Sublocotenent (pm) - Bosoi Sergiu,
Sublocotenent (pm) - Marinescu Ionuț,
Sublocotenent (pm) - Lateș Eduard-Cătălin,
Locotenent-comandor (pm) - Costinel Iosif Niță

au răspuns la chemarea datoriei pe care au avut-o față de meseria pe care și-au ales-o. Nu au răspuns acestei chemări pentru salarii mai mari ori pentru decorații și nici pentru a auzi mai des cuvântul "mulțumesc" de la superiorii lor.
Ei au împărtășit un angajament față de ceva mai presus decât ei înșiși, cu curaj, cu tenacitate, cu demnitate. Ei nu au murit pe un câmp de luptă străin, au pierit aici, pe pământ românesc, pe timp de pace. Acest lucru a făcut ca tragedia de anul trecut să fie și mai dureroasă, și mai de neînțeles.

Durerea pe care am simțit-o la moartea lor și pe care o resimțim continuu nu va trece curând.
În memoria lor, avem, la rândul nostru, datoria să concentrăm energiile durerii noastre pentru a face lucruri mai multe pentru toți cei care fac parte din Armata României – militari, soldați și gradați profesioniști ori personal civil și pentru familiile lor, dar și pentru personalul aflat în rezervă și pentru veterani.
Nu putem egala spiritul lor de sacrificiu, dar ne putem strădui să le egalăm devotamentul față de țară și față de meseria lor.

Fie ca Dumnezeu să le binecuvânteze memoria!