Stau și mă-ntreb adesea de ce unii oameni temerari și importanți ai vieții publice românești sau unii mari inventatori și antreprenori ai țării sunt pur și simplu uitați sau mai rău, șterși din memoria publică. Ar fi multe astfel de exemple de adevărați eroi ai României din toate domeniile vieții însă îmi este imposibil sau mai precis, este imposibil să-i imortalizăm pe toți acești oameni de mare valoare dacă acest lucru nu s-a făcut la timpul potrivit. Care ar fi timpul potrivit ? O întrebare pe cât de complexă, pe atât de greu de soluționat. Cât îi privesc pe marii oameni de ștință, de cultură și medicii de origine evreiască dintre cele două războaie mondiale, se știe bine că începând cu anii 1930 până la 1945 au fost ani de ură acerbă și persecuții inimaginabile la adresa acestora. Au avut loc marile epurări din posturile ocupate de evrei în toate domeniile, în special începând cu mijlocul anilor 30 odată cu extremizarea politicii româmești și nu în mică măsură a opiniei publice referitor la evrei, întotdeauna numiți cu apelativul derogator "jidani" . Din păcate, și în nordul Transylvaniei după cedarea ei urmare Dictatului de la Viena din 1940, evreii au fost supuși în mod treptat unor batjocuri sistematice, a unei segregări bine plănuite de noii diriguitori sub conducerea amiralului Hothy Miklos. Se știe bine unde s-a ajuns în timp scurt în urma acestei politici – în mâinile extremiștilor maghiari și ai hitleriștilor sub marele arhitect al Holocaustului Nord Ardelean, Adolf Eichman. Căutătorii de semantici ai zilelor noastre care aparțin unor mișcări, grupări șipartide de tip Neo nu vor reuși în vecii vecilor să spele sângele zecilor de mii de evrei transportați la Auschwitz și alte lagăre ale morții indiferent ce explicații și semantici ar folosi. Desigur, foarte mulți oameni de alte etnii au suferit crunt și chiar au fost măcelăriți în mod bestial de cei "tari" ai vremii. Am considerat că se cuvine să fac acest mic preambul pentru a contextualiza și pentru a face cunoștință cu un fiu uitat al orașului Câmpia Turzii, marele antreprenor și om de cultură Izso Diamant care a pus bazele fabricii și industriei locale de fabricarea sârmei, a cuielor și altor obiecte metalice nesesare în industria construcției românești. La începutul anilor 1920 nu exista o astfel de industrie în Transilvania iar acest tânăr ajuns la Cluj de pe meleagurile Slovaciei a fost un vizionar deosebit. Știa că în podișul Transilvaniei s-a descoperit gazul metan, o bună sursă de energie, și spera ca noua cale ferată să treacă și prin Câmpia Turzii. Dar nu era suficient doar să visezi. Trebuia să și convingi oamenii influenți și instituțiile vremii. Toate acestea s-au întâmplat treptat cu ajutorul Camerei de Comerț de la Cluj și a unor bănci care au conchis că e bine să investească bani în acest proiect. Din acest moment totul a devenit realitate, o realitate în dezvoltare continuă, o fabrică în plină construcție și producție. Izso Diamant a prins rădăcini puternice pe plaiurile Câmpiei Turzii și a angajat treptat mii de meseriași și muncitori, le-a oferit salarii bune și un viitor decent în acest oraș.

Despre Izso n-am fi aflat nimic, în orice caz comuniștii i-au șters total memoria, dacă nu erau un număr mic de oameni inimoși care să aprecieze în mod deosebit tot ceea ce a făcut și dăruit pentru oamenii acestui oraș Izso Diamant pe parcursul a 25 de ani petrecuți la Câmpia Turzii, mai precis până când el și soția acestuia, amândoi evrei, au fost executați într-un spital din Budapesta de câțiva oameni ai detașamentelor Nyilas chiar la câteva ore înaintea intrării trupelor eliberatoare la Budapesta. O soartă cruntă care este dictată adesea de conflagrații și care în majoritatea cazurilor nu poate fi preîntâmpinată. Dacă astăzi am aflat despre existența acestui om deosebit, acest lucru se datorează profesorului Tibori Szabo Zoltan de la UBB Cluj, istoric și exeget al Holocaustului, care întâmplător a găsit două caiete cu însemnările lui Izso Diamant la talciocul din Cluj. Aceste caiete au fost preluate de un alt istoric, Varga Attila, cercetător al Institutului de Istorie George Barițiu de la Cluj și care împreună cu ajutorul indispensabil al bine cunoscutului antreprenor clujean Adrian Crivii, el însuși fiu al orașului Câmpia Turzii, au reușit să scrie o monografie sau mai precis o documentare a istoriei acestei industrii revoluționare pentru Câmpia Turzi din anii 1920-1945. Intenția celor doi autori este de a continua cu un nou volum care să urmeze firul acestei industrii dar și al vieții eroului nostru, Izso Diamant, în speranța de a-i reabilita numele în orașul pe care l-a așezat pe un piedestal de cinste în anii în care a trăit acolo.

Paul Farkas

Kiryat Bialik, mai 2023