Eveniment · 139 · 01 Martie 2019

,,Visul unei nopți de vară” la Filarmonica Cluj

,,Visul unei nopți de vară” la Filarmonica Clujariesnew.ro

,,Visul unei nopți de vară” la Filarmonica Cluj

Există povești atât de puternice încât inspiră creatori din toate artele. Visul unei nopți de vară a lui Shakespeare este una dintre ele. Reflectată în literatură, teatru, film, muzică, această poveste, în care lumea zeilor se întrepătrunde cu cea a oamenilor, este startul perfect pentru explozia primăverii. Una din cele mai iubite comedii ale lui Shakespeare, ,,Visul unei nopți de vară” a mai fost prezentă pe scenele Clujului ca piesă de teatru sau ca uvertură. Dar în această formulă de lucrare muzicală compusă de Mendelssohn pentru scenă, acum completată de textul lui Shakespeare (prin vocile actorilor Ionuț Caras și Alexandra Caras), este o premieră. Vineri, 1 martie, de la ora 19.00, Filarmonica de Stat ,,Transilvania”, instituție de cultură din subordinea Consiliului Județean Cluj, oferă publicului un mărțișor atât de purtat în piept, cât și de purtat în inimă: o împletire superbă între muzica lui Mendelssohn și textul lui Shakespeare, plus câte o bijuterie-notă muzicală pentru fiecare femeie care va veni la concert.
Deschiderea serii se va face cu Schumann - Uvertură, Scherzo şi Finale. Legătura cu partea a doua a serii, cu ,,Visul unei nopți de vară” a lui Mendelssohn stă fix în figura acestuia, care ar fi trebuit să dirijeze și lucrarea lui Schumann la premieră.
Viaţa lui Robert Schumann a fost umbrită de desele episoade de depresie, halucinaţii, tremor, frică de obiecte metalice ascuţite, episoade care aveau să ducă, în cele din urmă, la moartea sa prematură.
Uvertură, Scherzo şi Finale a fost interpretată în primă audiţie pe 6 decembrie 1841 cu Orchestra Gewandhaus din Leipzig, sub conducerea concertmaestrului Ferdinand David. Reacţiile au fost însă rezervate, unii crezând că Schumann dorise să realizeze prea mult într-un timp prea scurt. Schumann le-a tradus în incapacitatea publicului de a înţelege acest „prea mult prea repede”, în parte şi din cauză că Felix Mendelssohn (director al orchestrei din 1835) nu putuse el însuşi să dirijeze concertul.
Principala atracție a serii este, de fapt, Visul unei nopți de vară de Felix Mendelssohn.
Felix Mendelssohn s-a născut într o familie bogată şi elevată de evrei. Bunicul său, Moses Mendelssohn, a fost ultimul filosof iluminist, care căuta să „modernizeze” iudaismul prin influenţa raţiunii şi a umanismului. Identificarea cu valorile umaniste a devenit şi mai accentuată la Abraham Mendelssohn, fiul lui Moses şi un bancher de succes, care şi-a convertit familia la protestantism, a adăugat Bartholdy numelui de familie şi şi-a botezat cei patru copii – Fanny, Rebekah, Felix şi Paul.
Convertirea nu a fost însă un gest lipsit de însemnătate intelectuală şi spirituală. Familia Mendelssohn considera că filosofia iluministă era mai apropiată de creştinism decât de vechea lor religie. Astfel, această alegere nu a reprezentat doar renunţarea la o religie în favoarea alteia, ci o modalitate de identificare cu arta şi cultura europeană.
Familia Mendelssohn a asigurat copiilor o educaţie aleasă. Fanny şi Felix au fost trimişi la Paris să studieze pianul şi lucrările lui Mozart şi Bach. Felix s-a remarcat de foarte timpuriu ca un copil minune al muzicii, iar avantajul de a-şi permite o orchestră privată cu care să-şi încerce noile compoziţii a fost nepreţuit. La 26 de ani, a devenit dirijorul Orchestrei Gewandhaus din Leipzig, iar stagiunile sale de concerte erau neegalate atât din punct de vedere interpretativ, cât şi din cel al repertoriului. El a fost cel care a scos la lumină, după aproape 80 de ani, Matthäus-Passion de Bach, reaşezând creaţia compozitorului baroc la locul atât de meritat.
De departe una dintre cele mai îndrăgite lucrări de-ale lui este muzica scrisă pentru comedia Visul unei nopţi de vară de Shakespeare, ale cărei simţ dramaturgic şi descriptivism se întâlnesc, printr-o eficienţă maximă, cu conţinutul ideatic şi desfăşurarea acţiunii shakespeariene.
În 1825, familia Mendelssohn s-a mutat într-o casă mult mai spaţioasă din Berlin, pe Leipzigerstrasse nr. 3. Copiii au dus aici o viaţă de vis, plină de jocuri, poezie, glume şi muzică, toate consemnate atent în jurnalul casei, în care contribuţiile lor erau completate de cele ale adulţilor. Pe 7 iulie 1826, de exemplu, Felix scria despre „Gartenunfug” (ştrengăria din grădină) şi despre jocurile pe care le făceau pe pajiştile dimprejur. Tot aici a început să scrie şi Uvertura la Visul unei nopţi de vară.
Tânărul Mendelssohn, de doar 17 ani, a dedicat Uvertura Prinţului Prusiei (ulterior şi Die Hebriden şi Die schöne Melusine). În 1840, Prinţul a devenit Regele Friedrich Wilhelm al IV-lea, iar în anul următor Mendelssohn a compus muzica pentru spectacolul Antigona (Sofocle), pus în scenă în noul Palat de la Potsdam. Tot atunci, însuşi Regele i-a cerut muzica pentru Visul unei nopţi de vară. Premiera producţiei a avut loc în octombrie 1843, iar muzica lui Mendelssohn s-a bucurat de un succes uriaş.
„Încă de mici”, spunea Fanny, sora compozitorului, „am fost fascinaţi de Visul unei nopţi de vară, iar Felix, în special, şi-a însuşit-o în totalitate. S-a identificat cu toate personajele. Le-a recreat, aşa-zis, pe fiecare pe care Shakespeare le-a imaginat prin imensitatea geniului său.”

ziare & stiri